Increderea
Toate nemultumirile, nefericirea, sentimentul ca nu e de ajuns niciodata, pleaca de la faptul ca nu mai ai incredere. In tine, in ceilalti, in viata. Ai plecat de langa tine, cum mult timp in urma. Si cu fiecare zi, distanta a crescut. Ai invatat cum sa cauti afara tot ce ai nevoie. Cum sa sapi dupa raspunsuri, cum sa crezi doar ce-ti spun altii, despre tot. Sa ingurgitezi ce-ti livreaza societatea, sa te raportezi la reperele agreate de niste oameni, care nu si-au dorit altceva, decat sa obtina, la randul lor, control si recunoastere si atentie, fiind la fel de neincrezatori ca si tine.
Inca de mic, in familie sau la scoala, ai invatat despre parerile altora despre ceva sau cineva. Inclusiv despre istorie, religie, viata, chiar despre tine. Si acum cand vorbesti, de cele mai multe ori exprimi cuvintele si parerile altcuiva.
Ai devenit cineva care cauta ca oamenii din jur, rezultatele, succesele, raspunsurile si parerile altora, sa-l confirme, sa-i spuna si sa-l convinga ca e bun de-ajuns. Dar parca niciodata nu e suficient. Si uneori cazi. Si te ridici si alergi mai departe, sperand ca la urmatorul popas (succes) vei gasi ceea ce cauti. Nadajduind ca va veni cineva care sa-ti umple golul, sa-ti aduca fericirea si linistea. Si iar ajungi acolo unde ai dorit, si iar nu e de-ajuns. Alergi dupa ceva ce parca nu reusesti sa prinzi niciodata. Ceva ce, chiar daca gasesti, dureaza prea putin, si mereu iti scapa printre degete: fericirea!
In mintea ta si-a facut loc iluzia "intr-o zi, candva, voi fi fericit". Mintea iti piune pe tava tot felul de iluzii. Ea e bine antrenata si nu oboseste niciodata sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa judece, sa caute, sa astepte, etc. Doar asa ai fost invatat, ca trebuie sa fii rational, sa alegi mereu dupa o analiza indelunga, ca asa e bine. Nu ti-a spus nimeni de ce. Doar ca "asa trebuie", "asa e bine". Cate nu am inghitit cu totii, fara sa trecem cu adevarat prin filtrele proprii? Cate platitudini si truisme, rulate din generatie in generatie, poate mii de ani, nu am primit in mintea noastra? Si am devenit o lume plina de oameni care asteapta sa fie salvati, care nu au incredere, care se lasa ghidati de frica si neincredere, care cauta mereu implinirea in ceilalti.
Iti dai seama? Poti sa vezi imaginea de ansamblu, poti privi cadrul larg? Daca fiecare dintre noi asteapta sa fie validat de ceilalti, iar acestia asteapta si ei sa fie validati, astfel ca fiecare asteapta confirmarea si increderea din alta parte, iti dai seama ca nicaieri in toate astea nu exista nici bruma de adevar? Pentru simplul fapt ca eu nu sunt in locul tau si nu traiesc experienta ta, nu pot sa-ti spun ce e bine pentru tine, nu te pot convinge ca esti bun de ajuns, pana ce asta nu vine din tine, pana ce tu nu esti sigur de asta. In plus, nu pot sa-ti dau ceva ce nici eu nu am, nu-i asa? Lumea a devenit plina de minciuni, e o minciuna. Fiecare, cu rare exceptii, pretinde ca stie ce e bine pentru altii, fiecare emite pareri care nu-i apartin, fiecare este intr-un fel in care n-ar vrea sa fie, dar il alege pentru ca e convins ca asa "trebuie" sau ca nu are de ales.
Faptul ca am lasat mintea sa conduca, ne-a facut sa ne inchidem tot mai mult inimile. Faptul ca am asteptat mereu din afara sa ne fie validate alegerile si propriile raspunsuri, ne-a facut sa ne indoim tot mai mult de noi. Faptul ca mereu am crezut ce ne-au spus altii ca e bine pentru noi ne-a sporit neincrederea in noi si in capacitatea de a alege si de a ne asculta inima.
Privind mereu in afara, ai uitat sa privesti inauntru. Cautand sa umpli golul, ai gasit mereu un gol si mai mare. Stii de ce? Pentru ca ce cauti nu este acolo unde cauti. Ce cauti poti gasi doar inauntrul tau. Viata ta este capodopera ta, nu a altora. Creeaza-ti-o singur. Alege singur, ai incredere in tine si in viata si in Inteligenta Suprema care asteapta doar un semn pentru a-si face lucrearea prin tine. Esti Maestru, esti Divin. Aminteste-ti asta. Ia-ti atentia de acolo, de afara, inceteaza sa cauti in exteriorul tau. Inceteaza sa faci pe plac egourilor altora, fa-ti pe plac mai intai tie. Tu inainte de toate. Pentru ca inainte sa faci bine altora, trebuie sa fii tu bine! Traieste viata pentru care ai fost creat! In libertate, cu putere si incredere in tine, in iubire si armonie!
Cu cat mai ancorat in inima ta vei fi, cu atat iti va creste mai mult increderea in tine, iar viata va fi minunata acum si aici, nu atunci, candva! Fii asa cum vrei cu adevarat sa fii. Fii adevarat! Fii tu! Intoarce-te la sursa fericirii, intoarce-te in tine! Nimeni nu-ti poate da nimic, pentru ca ai deja! Ai incredere ca esti exact unde trebuie, cand trebuie! Ai incredere in viata, in Dumnezeu, in oameni! Ai incredere ca totul e bine chiar acum! Ai incredere in tine!
Nico Svârlefus