Indragostirea de potential: Inceputul sfarsitului
Cu mult timp in urma am scris o piesa numita "A te indragosti de potential". A fost o piesa care a declansat o multime de discutii in sectiunea de comentarii si m-a facut sa ma gandesc... de ce ne sabotam atat de mult? Aceasta nu este o problema de gen (masculin sau feminin); aceasta este o problema umana universala. Nu exista nimic mai daunator pentru succesul unei relatii decat sa te indragostesti de potential.
Iti amintesti pietenul din liceu de care ai crezut ca esti atat de indragostita, dar care juca jocuri de noroc toata ziua/noaptea in timp ce fuma iarba si manca alimente de rahat? Iti amintesti cum ai crezut ca asta s-ar putea schimba atunci cand veti absolvi? Tipul ala care ar fi putut cuceri lumea, dar el n-a avut dorinta de a face mai mult? Iti amintesti cum nimic din ce ii spuneai nu l-a motivat? Nu mi s-a intamplat numai mie, nu?
Indragostirea de potential: Inceputul sfarsitului
Toti am facut-o; nu nega. Toti ne-am indragostit de cineva despre care am crezut ca ar vrea/putea/trebui sa fie altcineva decat este in acel moment. Nu ma intelegeti gresit, sunt momente in care schimbarea, cresterea, precum si un pic de indoiala sunt esentiale pentru evolutia unei relatii si a unei persoane, dar sa fii judecat in mod constant pe baza a ceea ce ai "putea" fi, este obositor. Vezi un tip care este aproape perfect "numai daca". Aceste "numai daca"- ganduri semnaleaza inceputul sfarsitului. Aceste ganduri presupun ca persoana nu este suficient de buna pe cont propriu, ca iti doresti sa schimbe la ea x, y, z si cu totii stim ca nu este cinstit.
De ce faci asta
Poate intalnesti acel/acea tip/tipa atunci cand esti tanar, impreuna cu speranta ca intr-o zi ea/el va petrece mai mult timp lucrand la obiectivele sale, decat jucand jocuri de noroc sau facand cine stie ce altceva nu-ti place. Sau, poate ai sperat ca in cele din urma el se va plictisi sa lucreze in vanzari si apoi, 5 ani mai tarziu, el inca vinde ziua pulovere oamenilor si joaca jocuri de noroc pana la 2am. Dintr-o data, incepi sa tipi la el, ziua si noaptea, sa-si ia o slujba adevarata, sa stea pe picioarele lui si sa faca ceva cu el insusi. In tot acest timp el isi da ochii peste cap, te opreste si iti zice ca esti cicalitoare. Tu ii vrei binele, nu? Tu doar vrei ca el sa fie cea mai buna varianta a lui insusi, asa-i?
"M-am indragostit de mai multe ori, decat ma preocup sa numar, de cel mai mare potential al unui om, mai degraba decat de omul in sine si am stat agatata de relatie o lunga perioada de timp (uneori mult prea mult) asteptand ca omul sa se ridice/urce la propria sa maretie. De multe ori, in dragoste, am fost victima propriului meu optimism." ~ Elizabeth Gilbert
De ce acest lucru este crud
Ce ar putea fi mai zdrobitor sufleteste pentru cealalta persoana decat sa realizeze ca nu este suficient de buna pentru iubirea ta, asa cum este? Nu este asta ceea ce ne dorim toti de la dragoste, sa fim iubiti pentru cine suntem? Cu toate acestea, le cerem celorlalti sa fie mai mult, sa faca mai mult si sa se schimbe pentru a satisface asteptarile noastre. Exista o limita intre ce este corect sa ceri ca si compromis, si sa ceri cuiva sa schimbe ceea ce este fundamental pentru el. Sigur, vrei ce este mai bun pentru ei, sa ii vezi ca reusesc, dar exista o diferenta intre motivare, cerere si nivelare. Sprijinirea persoanei iubite este esentiala, iar a o face sa-si doreasca sa fie o persoana mai buna si a o incuraja, in timp ce face schimbarile, este MINUNAT. Ce nu este grozav, este sa ii ceri sa se schimbe.
De ce acest lucru nu va functiona niciodata
Tu ii ceri cuiva sa schimbe ceea ce este, cand acea persoana este perfect fericita cu cine este. Mai exact, ea nu a pretins nicodata sa fie altceva decat ceea ce este, tu esti cel care si-a creat in cap aceste obiective si aspiratii pentru ea; nu ea.
Ei nu au vrut niciodata sa se schimbe. Ei sunt fericiti asa cum sunt. Ei se pot schimba in explozii scurte, la naiba, ei pot incerca chiar schimbari pe termen lung, pentru a te pastra fericit si in preajma lor, dar resentimentele se vor cladi. Indragostirea de potential este problema ta, nu a lor. Ei au fost intotdeauna ei insisi - tu esti cel care crede ca ai ar trebui sa fie mai mult. Ei sunt fericiti cu felul in care este viata lor.
Ce e de facut
Treci peste asta sau mergi mai departe. A-i cere partenerului de viata sa se schimbe nu este cinstit si nici corect. Nu este vina lui ca tu te-ai indragostit de cine crezi ca ar trebui ei sa fie, in loc de cine este. Daca nu te poti abandona pe tine insuti persoanei care este acum, daca in mod constant cauti modalitati prin care el s-ar putea imbunatati, fa-ti tie si partenerului tau o favoare si pleaca de acolo. Odata departe, stai departe. Apoi, uita-te lung la tine si decide daca esti atat de perfect incat sa-ti permiti sa judeci astfel. Toata lumea are defecte, loc pentru imbunatatiri, si fisuri de caracter...si sunt sigura ca urasti sa ti se ceara sa schimbi cine esti. Cu totii vrem doar sa fim iubiti pentru cine suntem...prin urmare intoarce favoarea.
Julie Zantopoulos
http://theindiechicks.com/falling-in-love-with-potential/
Traducere: Cristina Ciobanu
Sursa imagine: www.grazia.fr