Înţelegerea complexelor

Cuvântul „complex" vine din latină şi înseamnă „foarte apropiat sau o legătură îngemănată". În psihanaliză în mod special, el se referă la un grup de atitudini emoţionale care sunt parţial inconştiente şi care afectează comportamentul individului. Limba hawaiiană are câteva cuvinte care se referă la complexe, majoritatea lor folosind rădăcini semantice care au înţelesul de „reţea".

Să spui că atitudinile emoţionale includ complexe înseamnă să spui într-adevăr că ele sunt parte din ku, din subconştient. Complexul este un grup de idei sau atitudini despre un anume subiect pe care subconştientul le crede adevărate. În acest sens larg, Dumnezeu, ţara, iubirea şi banii pot fi considerate complexe. Când întrebăm pe cineva „Ce părere ai despre bani?", îi cerem să descrie complexul încâlcit de convingeri personale construit prin învăţare şi experienţă cu privire la acel subiect.

Ştim că subconştientul înregistrează tot ce ni se întâmplă în baza de date a memoriei şi că toate impresiile legate de un anume obiect sau întâmplare sunt interconectate între ele de către ku, aşa încât el le poate reactiva pentru a furniza o amintire completă a unei întâmplări sau a unui obiect. Conceptele abstracte precum iubirea formează de asemenea un fel de centru în jurul căruia experienţele, învăţăturile şi impresiile sunt adunate ca într-o bancă de date a memoriei pentru stocare şi reamintire.

Felul în care vezi iubirea, de exemplu, depinde de tipurile de experienţe, învăţăminte şi alte impresii legate de iubire pe care subconştientul tău le adună într-un concept de bază. Într-o situaţie normală, înţelegerea ta legată de acest concept creşte pe măsură ce primeşti mai multe informaţii pentru stocat. Fiecare experienţă nouă se adaugă la celelalte şi, în mod ideal, produce o nouă sinteză de fiecare dată.

Din nefericire, un complex de idei şi atitudini care se dezvoltă normal, devine fixaţie uneori, de regulă la o vârstă fragedă. Când se întâmplă asta, nu mai este vorba despre dezvoltare şi acolo nu mai creşte gradul de înţelegere. Experienţele noi şi învăţămintele care nu sunt conforme cu acea fixaţie sunt date la o parte, într-o zonă de stocare izolată. O persoană cu un asemenea complex poate avea amintiri radical diferite cu privire la un subiect anume, dar setul care formează complexul este singurul pe care şi-l aminteşte în mod voit. Celelalte amintiri există pe undeva prin zona uitării.

Un exemplu grăitor este complexul prejudecăţii rasiale. Persoana crescută în convingerea fermă că rasa sa este inferioară poate să rămână inactivă, autocondiţionată şi autolimitată toată viaţa indiferent de miile de exemple care spun şi dovedesc contrariul. Sau persoana respectivă poate accepta din punct de vedere intelectual egalitatea, dar emoţional nu poate opera cu această idee.

Ce cauzează fixarea unui complex? O cauză ar putea fi şocul care apare atunci când mintea conştientă nu este în măsură să raţioneze sau să facă experienţa acceptabilă în termenii a ceea ce deja este cunoscut. Un exemplu este copilul speriat de un animal înfuriat, care va fi de-acum încolo speriat de orice fiinţă enervată, chiar şi de un bărbat cu barbă. Un alt tip de fixaţie care se produce în stare de şoc poate să apară atunci când o persoană se loveşte. Mintea conştientă este în afara problemei, dar ku este mereu activ.

Să presupunem că, de exemplu, un tânăr se loveşte şi cade leşinat, iar un trecător îi spune unui prieten că probabil creierul acestuia a suferit vreo leziune. Este posibil ca subconştientul acelui tânăr să accepte propoziţia ca fiind adevărată şi atunci când tânărul îşi revine va acţiona ca şi cum într-adevăr ar avea creierul afectat, poate chiar pentru tot restul vieţii, chiar dacă în realitate el nu are nimic.

Mult mai obişnuite decât stările de şoc în formarea şi fixarea unui complex sunt repetările unei idei de către o autoritate, mai ales dacă repetarea implică şi o emoţie puternică precum teama. Multe complexe legate de religie şi păcat se formează în acest mod. Când o persoană, mai ales una tânără, este ameninţată cu damnarea dacă se abate de la calea propovăduită de cineva acceptat ca reprezentant al lui Dumnezeu, atunci cu siguranţă se formează un complex cu valoare de sentinţă judecătorească.

Complexele se cuibăresc în subconştient în multe cazuri noi nu devenim conştienţi de ele până când nu se iveşte ocazia care să ameninţe convingerile fixe. În acest fel se poate vedea faptul că un complex este cu adevărat un fel de obicei care operează doar atunci când circumstanţele o cer.

Serge Kahili King 

Sursa: Stăpânul conştiinţei - Editura KAMALA

Imagine: http://www.beliefnet.com