Înțelepciunea nesigurantei

Unele persoane si-au propus ca tel de inceput de an sa nu-si mai valorifice zilele dupa productivitate, ci dupa cat de mult reusesc sa traiasca clipa prezenta. Dar cum mai exact se poate realiza acest lucru?

Acest concept al prezentei de sine isi are originile in notiunea orientala de traire constienta — abilitatea de a trece prin viata pe deplin constient, cu capacitatea de a asimila experientele prezentului trait — notiune larg popularizata in Vest de filozoful si scriitorul britanic Alan Watts, de la care avem si o excelenta carte in care reflecta asupra scopului vietii. In volumul sau de exceptie din 1951 Intelepciunea nesigurantei: Mesaj catre o generatie plina de anxietate, Watts sustine ca frustrarea si anxietatea zilnica de care sufera oamenii isi au radacinile in tendinta noastra de a trai pentru viitor, adica pentru ceva abstract. El scrie astfel:

Daca pentru a ne bucura de prezent, chiar si in clipele lui placute, avem nevoie de certitudinea unui viitor fericit, e ca si cum am cere “luna de pe cer.” Nu putem primi aceasta certitudine. Chiar si cele mai bune preziceri sunt simple probabilitati, si cam tot ce stim cu siguranta este ca fiecare dintre noi va suferi si va muri. Atunci, daca nu putem trai fericiti fara un viitor cert, cu siguranta nu ne simtim adaptati pentru o lume muritoare care, in ciuda tuturor planurilor, mai are si accidente si care, oricum se va termina la un moment dat.

Ceea ce ne opreste sa fim fericiti, sustine Watts, este incapacitatea noastra de a trai prezentul din plin:

“Constiinta primara,” acea perceptie de baza care cunoaste doar realitatea si nu ideile despre ea, nu stie viitorul. Ea traieste doar prezentul, si nu percepe decat ceea ce este la acel moment. Creierul, insa, cu ingeniozitatea sa inerenta, acceseaza acea parte a experientei prezente numita memorie, studiind-o, poate face predictii. Aceste predictii sunt, de regula, atat de corecte si de incredere (de exemplu “toata lumea va muri”) incat viitorul poate fi apreciat foarte aproape de realitate — atat de aproape incat prezentul isi pierde din valoare.

Dar viitorul inca nu este aici si nu poate face parte din experienta traita pana nu devine prezent. Avand in vedere ca viitorul este alcatuit din elemente abstracte si logice – pareri, presupuneri, deduceri – nu poate fi mancat, simtit, mirosit, vazut, auzit sau gustat in vreun fel. Fuga dupa acest viitor este ca fuga dupa o fantoma, cu cat te apropii mai mult de ea, cu atat se indeparteaza mai tare. De aceea toate intreprinderile civilizatiei sunt grabite, nimeni nu se mai bucura de ce are si isi doreste tot mai mult si mai mult. Fericirea va fi, in acest caz, nu bazata pe o realitate solida si substantiala, ci pe lucruri abstracte si superficiale, precum promisiuni, sperante si asigurari de viitor.

Watts considera ca principalul mod in care ne sustragem de la a trai prezentul este parasind corpul si traind doar cu mintea — printr-o stare de permanente calcule si evaluare personala, o oala sub presiune a gandurilor, previziunilor, anxietatilor, criticilor si nesfarsitelor meta-experiente chiar despre experienta. Desi scrierile sale dateaza de mai bine de jumatate de secol, inaintea erei calculatoarelor, a ecranelor tactile si a cantaririi valorii personale, Watts atentioneaza:

Rationalul modern nu iubeste materialul, ci dimensiunile, nu apreciaza corpurile solide, ci suprafetele.

Salariatii unui oras modern sunt oameni care traiesc in interiorul unei masini ca sa fie invartiti de rotile ei. Ei isi petrec zilele cu activitati care se reduc in general la numarat si masurat, traind intr-o lume abstracta si rationala, fara nicio legatura cu ritmurile si procesele biologice importante. De fapt, multe dintre aceste activitati mentale pot acum fi indeplinite mult mai eficient de masini, nu de oameni — in asa masura incat nu peste multa vreme creierul uman va deveni invechit pentru calcule matematice. Deja calculatorul uman este inlocuit de calculatoare mecanice si electrice de mare viteza si eficienta. Daca principala valoare a omului sunt creierul sau si capacitatea de a calcula, va deveni o marfa nerentabila intr-o era in care operatiunile mecanice de calcul vor fi facute mai eficient de masini.

Daca vom continua sa traim in viitor si predictiile si calculele raman activitatile noastre principale, omul va deveni intr-un final un simplu apendice in cadrul unui mecanism.

Ca sa nu existe niciun dubiu, Watts nu considera mintea lipsita de valoare sau facultatea mentala periculoasa. Dimpotriva, el insista asupra faptului ca, daca am lasa intelepciunea subconstienta sa se desfasoare nestanjenita — asa cum se intampla de exemplu in stadiul de “incubatie” al procesului creativ – ar deveni aliatul, si nu despotul nostru. Numai cand incercam sa o controlam si sa o intoarcem impotriva ei insasi apar probleme:

Cand functioneaza corect, creierul este forma cea mai inalta a “intelepciunii instinctuale”. El poate functiona asa cum functioneaza in cazul porumbeilor cand acestia isi fac cuibul sau asa cum fetusul se formeaza in uter — fara sa verbalizeze sau fara sa stie “cum” se face. Creierul constient, la fel ca inima constienta, este o dereglare si se manifesta in senzatia acuta de separare intre “Eu” si experienta mea. Creierul poate functiona normal atunci cand starea de constientizare isi indeplineste propria menire: nu sa se zbata pentru a scapa de experienta prezentului, ci sa constientizeze prezentul in mod natural.

Si cu toate acestea mintea se zbate, facandu-ne sa ne simtim nesiguri si plini de anxietate intr-un univers ce curge fara incetare. (Pentru ca, asa cum Henry Miller a descris in mod memorabil, “Desi este banal de evident, trebuie subliniat fara incetare: totul este creatie, totul se schimba, totul este in miscare, totul se transforma.”

Sursa: http://www.brainpickings.org/2014/01/06/alan-watts-wisdom-of-insecurity-1/ via http://viataverdeviu.ro

Foto: Innocence & Power, Gabe Tomoiaga