Interpretarea vieţii

Interpretezi ceea ce se întâmplă în viaţa ta conform credinţelor tale fundamentale şi stărilor emoţionale ce izvorăsc din ele. Trăirea unei experienţe de dezamăgire, de exemplu, este legată direct de vină şi de sentimentul tău de imperfecţiune. Când nu-ţi sunt în­deplinite aşteptările, primeşti, pur şi simplu, o corecţie. Ţi se spune că nu vezi întregul adevăr a! unei situaţii. Ţi se cere să-ţi lărgeşti percepţiile.

Corecţia nu înseamnă atac. Ea nu înseamnă pedeapsă.

Percepţia că eşti atacat sau pedepsit atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu este pe de-a-ntregul alimentată de vină. Fără acea vină, co­recţia s-ar primi cu recunoştinţă şi percepţia s-ar lărgi, pentru a include noua informaţie. Tot ceea ce înseamnă experienţă are loc doar pentru un singur scop: lărgirea conştientei tale. Orice alt sens pe care îl descoperi în experienţa ta de viaţă este un sens pe care tu l-ai născocit. Poate nu de­cizi la nivel conştient ceea ce ţi se va întâmpla, dar în mod cert interpre­tezi ceea ce se întâmplă potrivit cu credinţele tale.

Libertatea ta de bază constă în a accepta şi a învăţa din experien­ţele cu care eşti confruntat. Poţi, desigur, să respingi experienţa. Poţi re­fuza să înveţi din ea. Dar această opţiune duce la suferinţă. Dacă încă nu ştii asta, nu va dura mult până o vei afla. S-ar putea să întrebi: „Pot înde­părta suferinţa, acceptându-mi experienţele şi învăţând din ele?”

iată o întrebare foarte bună. Nu numai că poţi îndepărta suferinţa, dar poţi trăi bucuria unirii cu Dumnezeu. Căci, îmbrăţişat de experienţa ta, îţi primeşti corecţia - şi gândurile tale se aliniază Minţii Divine.

Viaţa este ori rezistenţă, ori capitulare.

Acestea sunt singurele opţiuni. Rezistenţa duce la suferinţă. Capi­tularea duce la beatitudine. Rezistenţa este decizia de a acţiona singur.

Capitularea este decizia de a acţiona cu Dumnezeu.

În viaţă nu poţi trăi experienţa bucuriei, opunându-te ideilor şi ac­ţiunilor altor oameni. Poţi trăi experienţa bucuriei, numai rămânând cre­dincios adevărului dinăuntrul inimii tale. Iar acest adevăr nu îi respinge niciodată pe alţii, ci îi invită să intre. Adevărul este o uşă ce rămâne me­reu deschisă. Nu poţi închide această uşă. Poţi alege să nu intri. Poţi mer­ge în direcţia opusă. Dar nu poţi spune niciodată: „Am încercat să intru dar uşa era închisă.” Uşa nu este niciodată închisă pentru tine sau pentru oricine altcineva. Dacă ai sentimentul că uşa ţi-a fost trântită în faţă, înseamnă că ţi-ai interpretat experienţa cu înfricoşare. Crezi doar că uşa este închisă. Ea nu este închisă - dar convingerea ta că uşa e închisă te-ar putea convinge şi pe tine şi pe alţii că aşa stau lucrurile.

Sunteţi cu toţii nişte maeştri când e vorba să întoarceţi adevărul pe dos. Aveţi abilitatea creativă de a face ca orice lucru să însemne ceea ce vreţi voi să însemne. Puteţi face „nu” din „da” şi „corect” din „greşit”. Chiar atât de puternice vă sunt credinţele! Dar faptul că aţi răsturnat ade­vărul nu înseamnă că adevărul încetează de a mai fi adevărat. Înseamnă doar că aţi reuşit să ascundeţi adevărul de voi înşivă.

Este, aşadar, foarte important cum îţi interpretezi experienţele.

Dacă te simţi frustrat în aşteptările tale, vei accepta oare corecţia, sau vei insista că eşti nedreptăţit? Eşti tu victima a ceea ce ţi se întâm­plă, sau eşti cel care foloseşte aceasta pentru a învăţa? Primeşti expe­rienţele prin care treci ca pe o binecuvântare, sau ca pe o pedeapsă?

Iată întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui mereu.

Fiecare experienţă este o oportunitate de a îmbrăţişa adevărul şi de a respinge iluzia. In această privinţă, o experienţă nu este mai bună sau mai rea decât alta. Toate experienţele au acelaşi potenţial. Ele toate există doar ca un teren germinativ pentru natura ta divină.

Iată de ce nu trebuie să disperi niciodată. Vei avea întotdeauna o altă şansă de a te răzgândi. Nu asculta de cei care spun contrariul.

Nu există o judecată de apoi, în afara judecăţii pe care tu o vei emite despre tine însuţi, atunci când te vei vedea prin ochii mei.

Poate că în acest moment nu mă crezi.

Poate că eşti convins că tu ai provocat suferinţa altora sau că eşti victima acţiunilor acestora întreprinse împotriva ta.

Faptul că îmi respingi acum cuvintele nu înseamnă că voi înceta să ţi le ofer. De ce crezi că ar conta pentru mine cât de mult timp îţi tre­buie ţie ca să te trezeşti? Timpul, desigur, nu are nici o relevanţă pentru mine şi nici pentru tine, dacă e să spunem adevărul.

Ai timp din belşug să faci greşeli şi să înveţi din ele.

Când flecare dintre voi va fi învăţat ceea ce a venit să înveţe, a-ceastă lume nu va mai fi necesară. Acest univers fizic, ce ţi se pare atât de permanent, se va dizolva în neant - fiindcă, o dată ce v-aţi trezit, el nu mai are nici un rost. Acest timp se apropie, dar nu e nici o grabă.

Nu da bice râului şi nici nu încerca să-l stăvileşti. N-o să-ţi folo­sească la nimic. Mintea Divină lucrează în mintea ta chiar acum, chiar aici. În asta trebuie să înveţi să ai încredere.

Paul Ferrini

Sursă: Iubirea fără condiţii

Imagine:www.wordpress.com