Istoria crizelor lumii de la 2008 la 2044. Partea a III-a: Cultul individului
Din 2008 încoace, spiritualitatea a devenit o mare modă. Nu mai „trebuie” nimic, fiecare trebuie să se iubească pe el, aproapele trebuie pus la respect, indiferent cine este el, în primul rând este vorba despre mine, eu sunt cel mai important și sunt ocupat să mă iubesc doar pe mine.
De exemplu, chiar dacă mi-am luat un angajament, e posibil ca, în ultimul moment, să nu mai „simt” să fac ce am promis, prin urmare nu fac. Individul este cel mai important, fiecare este încurajat să facă ce vrea, mie să-mi fie bine. Narcisismul a devenit o ideologie dominantă: eu mai presus de ceilalți.
La orice nivel, de la cercurile științifice la cele terapeutice, competiția a depășit orice limite. Îmi povestea un fost cadru universitar că a renunțat la postul de la catedră după 10 ani, întrucât era sătul să asiste la frecușurile interne ale unui mediu presupus academic în care permanent colegii săi încercau să determine care e cel mai mare și cel mai tare, fiecare crezând despre el că este Mesia reîncarnat. Să nu creadă cineva că în alte universuri lucrurile stau diferit. În astrologie, de pildă, există un număr de astrologi de talie mare numărabili pe degete care recomandă alți colegi, care cooperează, care cred în comunitate, nu în concurență. Restul sunt toți cei mai buni și doar ei merită clienți și cursanți și recunoaștere. Și, mai ales, doar ei cred asta, prin urmare au tot dreptul să-i submineze pe ceilalți și să-i excludă.
Eu unul am învățat să stau cuminte în banca mea și să-mi văd de treabă, interacționând cu un număr limitat de colegi, doar de calitate superioară, și preferând compania colegilor care mi-au făcut cinstea de a participa la cursurile mele de formare în astrologie. Am ajuns să am încredere doar în cei care știu că au o amprentă din mine, pentru că mă asigur că în primul rând ei sunt Oameni înainte de a fi astrologi, iar pe ei îi promovez și îi recomand ori de câte ori am ocazia, cu speranța că energia lor va deveni contagioasă.
Pluto ne-a răpit între 2008 și 2024 responsabilitatea pentru binele comun. Individul a dat din coate cum a putut ca să se cațere, indiferent de victimele colaterale. Mie să-mi fie bine. Interesul a purtat fesul. Apogeul individualizării a fost atins prin cultul corpului fizic. Omul este redus la cum arată. Numărul de abonamente la fitness și obsesia nutriționismului dau măsura acestei orientări. N-a zis nimeni că e ceva rău, e doar o etapă.
Combinația planetă zodie a scos din acest tranzit o aversiune maximă față de autoritate. Plăcerea de a submina, de a batjocori, de a sabota a atins cote maxime. Dacă unul scoate capul, prima grijă este cum să-i mânjim reputația. Dacă nu putem lega de competența profesională, tot găsim noi ceva: ăla e gras, aia se îmbracă fără gust, ăla e un nenorocit, aia e sigur o curvă. O altă formă de vandalism similară cu cea prin care se decapitează periodic simbolul danez, Mica Sirenă.
Atât de mulți nu ne-am regăsit în etapa aceasta individualistă, în care oamenii au fost greu de mobilizat și ușor de dezbinat, vârful separării fiind pandemia: stați în casă, păstrați distanța socială, purtați mască în familie! Asociațiile, grupurile sau organizațiile au concentrat de multe ori puterea în mâinile unor indivizi lacomi, fanatici, limitați, în niciun caz preocupați de binele membrilor. Regulamentele au fost deseori aplicate abuziv, în litera, nu în spiritul lor, după metoda Capricornului.
Orice act de insubordonare sau de revoltă a condus la excludere. Organizațiile profesionale colcăie de nemulțumiri.
O retrospectivă a lui Pluto în Capricorn nu poate să nu sesizeze preferința pentru antinomie, care a luat locul coexistenței. Cultul distrugerii a vizat orice individ care s-a remarcat prin ceva notabil. Jos valorile! Eroii sunt expirați. Școala nu e bună! Căsătoria e învechită. Individul e mai important decât familia. Sună mai bine „mono”, de exemplu „monoparerntal”.
Pluto în Capricorn le-a alimentat multora iluzia că suntem stăpâni pe propria viață și că nu avem nevoie de modele, pentru că nu avem noi ce să învățăm de la alții, din moment ce noi suntem mai buni și deja le știm pe toate. Dărâmați statuile! Să strigăm cu toții „Jos!” Important e să fim „împotrivă!” Nimeni să nu rămână pe soclu! Sus vandalii! Care dintre voi se știe cu mai multe păcate, să arunce primul piatra!
Autor: Valeriu Pănoiu
valeriupanoiu.blogspot.com