La ce folosește confuzia

De multe ori ne împiedicăm în propria minte, când ne aflăm în fața unei alegeri. Confuzia se naște deseori din cauza unor minciuni pe care ni le spunem și în spatele cărora stă pitit adevărul, în sufletul nostru. Creăm confuzia (acel “nu știu ce să fac”), carevasăzică, pentru a ne proteja de o alegere pe care nu vrem să o facem. E că o unealtă, o soluție, când nu avem suficient curaj să etalăm adevărul nostru, să-l arătam, să ne fie văzut. Când ne temem să fim văzuți cu adevărul nostru cu tot. Când respingem, înfricoșați sau rușinați, ipoteza pe care adevărul ne-o arată. Când considerăm că e greșit ce vrem și că, dacă am și recunoaște, asta ar însemna că noi, cu totul, suntem greșiți. 

Confuzia e uneori o scuză bună să nu alegem. Sau un răgaz pe care ni-l oferim. Sau protecție, în momentele în care ceea ce vrem (și nu spunem) este să nu facem nicio alegere. Confuzia e convenabilă. Și ar fi o opțiune, dacă nu ne-ar lipsi atât de mult de putere.

Ni s-a spus mereu cum ar trebui să gândim, cum ar trebui să alegem și ce ar trebui să fim, astfel că nu suntem siguri că avem dreptul să fim ce suntem, în loc de ce ar trebui să fim. Suntem șlefuiți, la minte și comportament, după ideile și principiile celor care ne-au fost prin preajmă mai mult, așa că ne-am antrenat să ne raportăm la acestea. Oare e bine să simt ce simt? Oare cum ar trebui să simt? Și ce ar trebui să aleg? Ce ar fi bine? Oare e în regulă că îmi doresc asta? Pesemne că ar trebui să vreau altceva…

Însă, când ne săturam de lipsa de putere cu care vine la pachet incapacitatea de a face alegeri și a ni le asuma intrutotul, când ne săturam să fim sateliți în viață noastră, când un licăr de curaj și lumina apare în noi, facem prima alegere autentică, primul act de curaj, începem să recunoaștem adevărul, să recunoaștem ce vrem, să ne fim prieteni și să nu ne mai dezicem de noi și de sufletul nostru.

Adevărul e că mereu știm ce vrem. Mereu știm ce să facem.

Este un salt incredibil, un moment de răscruce, când renunți la a mai da vina pe confuzie și doar alegi ce vrei. Nu ce ar trebui. Nu ce gândești că ar aștepta alții. Ci pur și simplu ceea ce vrei. Și alegere cu alegere, pas cu pas, zi de zi, îți recapeți puterea, vitalitatea, bucuria de viață. Ești de partea ta. Nu te mai trădezi. Recunoști mereu ce ești. Și ce vrei. Nu te mai minți. Nu te mai ascunzi. Nu te mai încui în suflet.

Data viitoare, când mai creezi o confuzie pe post de apărare, întreabă-te: Ce vreau și nu recunosc că vreau? Ce adevăr ascund? Și ce minciuna e aici? Ce vreau? Ce cred că "ar trebui" să vreau? 

Să facem distincția între ce vrem și ce gândim că “ar trebui” (ar fi bine) să vrem. E un instrument puternic, care poate schimba realitatea noastră într-o clipă, lăsându-ne cu putere.

Nicoleta Svârlefus
https://www.nicoletasvarlefus.ro/programe

-----  
🌐 Facebook 🌐 Instagram

Credit photo: Gabe Tomoiaga