Lilith Unchained (sau când toate motivaționalele cad)
Îi admir și respect pe cei care au trecut prin focurile iadului, fie ea viață depravată dusă până la inconștiență ori transformări, chinuri, extrem, înainte de a se apuca de spiritualitate. De a înțelege ce-i cu ei, adică. Sunt oameni care au trecut printr-o revoltă interioară profundă, plecând de la negarea de sine, trecând prin negarea acestei lumi cu regulile ei și până la revolta împotriva lui Dumnezeu.
Un copil nu devine înțelept atunci când îi ascultă pe părinți, ci încălcând regulile, suferind și - în final - înțelegând consecințele. Nu poți pricepe lumina până nu ai trecut prin iad, prin “ba p’a mă’tii cu Raiul tău cu tot”. Întâlnesc tot mai des oameni ce se revoltă împotriva “divinității”, a “ordinii spirituale”, a tot ceea ce este corect, moral, dat, stabilit, dogmatizat. Adică a ceea ce este comun acceptat și legalizat ca fiind divinitate. Ei bine, și restul...? Restul nu-i al lui Dumnezeu??
Aceasta este Lilith, căci despre ea m-a luat scrisul... Întruchiparea libertății absolute și a revoltei împotriva a ceea ce este standardizat și acceptat ca moral. A călca pe bec cu toată conștiința de sine, chiar știind că îți faci rău. Și că “îl mânii pe Dumnezeu”.
Este o zonă de umbră, dar și de creație. Chemarea ispitei, știind că din ispită au izvorât marile opere ale omenirii. O substanță devine activă atunci când este “impurificată”, nu ținută la borcan.
Lilith este acea parte/zonă a conștiinței noastre care se cere integrată, nu respinsă. Este acea parte din noi pe care încă nu am iertat-o, am dat-o afară din casă, pe care nu am mai invitat-o demult la masă. “Și nu ne duce pe noi în ispită...”
*
Lilith se preumblă prin Balanță, în perioada septembrie 2015 - mai 2016... Balanța... semnul relațiilor. Relațiile, cu toate punctele lor sensibile, cu regulile, cutumele, plânsetele și tragediile care le însoțesc.
“Sunt vinovat/ă”, “am înșelat”... trădări, vinovății, ispite. “Ba o să fac așa, chiar dacă știu că nu e ok: hai, să vedem ce iese”. Provocarea, deci.
În această perioadă (că de-aia m-a apucat) Lilith este băgată în seamă de cei doi “grei” nucleari dezintegratori Pluton și Uranus. Este eliberată. Ies la suprafață melancolii, umbrele trecutului, iubiri uitate sau neiertate, dar mai ales ies vinovății. Vinovăția că nu ne-am urmat calea, dragostea, idealul, provocarea, ispita creatoare.
Lilith este (mitologic) prima muiere a lui Adam, deci un pui de Dumnezeu. Un suflet - pereche, iată. Vorbim, așadar, la un nivel foarte adânc, de iubirea uitată, de povestea originară. Oare păcatul originar a fost acela cu pomul, sau faptul că Adam nu și-a urmat sufletul-pereche și a “căzut” în nesimțire cu un simulacru cu multe E-uri numit Eva? Habar n-avem. Dar știm că zilele acestea simțim intens niște chemări și voci interioare către altceva.
“I crossed all the lines and I broke all the rules”. Cuvinte mișto, cântec fain*. Oare tu ce reguli ai încălca, și pentru cine? Sau pentru ce? Ce ideal ai uitat, pe undeva, cândva? Căci “suflet pereche” se poate referi și la idealul - pereche, realizarea - pereche etc...
Ce e de făcut? În principiu, nimic. Doar să ne ascultăm. Este partea din umbră din noi care iese la suprafață și își cere drepturile. Doar, vă rog, nu încercați să o reprimați cu afirmații motivaționale. Că nu merge, vă pierdeți timpul degeaba. Mai bine lăsați-o să vorbească. Aduce multe resurse cu ea. Și întrebați-o “ce vreau, eu, de fapt?” Dacă aș fi Dumnezeu, ce m-aș lăsa să fac?
Și lasă-te...
Ion
*Brandi Carlile - The Story