Limbajul trupului

Limbajul trupului, care include ţinuta, expresiile faciale şi gesturile, este responsabil pentru mai bine de jumătate dintre reacţiile oamenilor şi concluziile pe care le trag în privinţa noastră. Când oamenii se gândesc la limbajul trupului, cred că acesta implică mişcările corporale de la gât în jos. Dar cele mai multe mesaje pe care le transmitem semenilor noştri – mesaje pe care ei îşi bazează concluziile – se datorează mişcărilor corporale de la gât în sus.

Gesturile faciale, înclinările şi semnele pe care le facem cu capul au o putere de transmitere a informaţiilor care o egalează sau chiar o depăşeşte pe cea transmisă de corp de la gât în jos. Semnalele pe care le transmitem prin intermediul trupului sunt universale şi bogate în semnificaţii. Unele dintre ele ne sunt induse încă de la naştere; pe altele le preluăm din societate sau din cultura în care trăim. Pretutindeni în lume, spaima îi determină pe oameni să-şi ducă mâna la inimă şi/sau le îngheaţă sângele în vene.

Un zâmbet este un zâmbet pe toate continentele, în timp ce tristeţea este redată – la New York, dar şi în Papua Noua Guinee – cu ajutorul buzelor bosumflate. Pumnii încleştaţi trădează o hotărâre fermă, iar palmele deschise sugerează adevărul atât în Islanda, cât şi în Indonezia. Şi indiferent unde vă aflaţi, veţi descoperi că mamele şi taţii îşi protejează instinctiv copiii, lipindu-le capul de pieptul lor, aproape de inimă.

Inima este „personajul” principal. Expresiile faciale şi limbajul trupului acţionează în concordanţă cu această misiune nobilă – protejarea motorului vieţii, a sentimentelor, emoţiilor şi dispoziţiilor sufleteşti – inima. S-au scris volume întregi despre limbajul trupului, dar – dacă ar fi să comprimăm totul – ar trebui să spunem că această formă de comunicare poate fi împărţită în două categorii importante: limbajul deschis al trupului şi limbajul închis al trupului. Limbajul deschis al trupului expune inima, în timp ce limbajul închis al trupului o protejează. În procesul de stabilire a rapportului, putem gândi în termeni precum gesturi cuprinzătoare şi non-cuprinzătoare.

■ Limbajul deschis al trupului

Limbajul deschis al trupului vă dezvăluie inima şi trupul (în limitele decenţei, fireşte) şi sugerează cooperare, acord, dorinţă, entuziasm şi aprobare. Aceste gesturi sunt evidente, menite să fie văzute. Ele dovedesc încredere. Ele spun „DA”. Trupul nu ştie să mintă. Inconştient, fără nici un impuls din partea noastră, transmite gândurile şi sentimentele noastre – într-un limbaj propriu – trupurilor altor oameni, iar aceste trupuri înţeleg limbajul perfect. Orice contradicţie de limbaj poate întrerupe dezvoltarea rapportului.

În opera sa clasică – How to Read a Person like a Book – Gerard I. Nierenberg explică valoarea gesturilor deschise. Aceste gesturi includ palmele deschise, nu încleştate şi braţele neîncrucişate, dar şi alte mişcări subtile, care îi spun interlocutorului: „Sunt alături de tine” şi îi arată că este acceptat. De exemplu, o haină descheiată expune inima atât la propriu, cât şi la figurat. Aceste gesturi – îmbinate – spun: „Lucrurile merg bine.”

Gesturile pozitive, deschise, ajung la inima semenilor noştri. Aceste gesturi sunt în general lente şi deliberate. Când o persoană deschisă reuşeşte să stabilească o legătură cu inima altei persoane, se naşte o relaţie puternică, iar încrederea reciprocă devine o certitudine. (Cunoaşteţi sentimentul creat de o îmbrăţişare caldă? Sau de o discuţie ca de la inimă la inimă?)

Când întâlniţi o persoană pentru prima dată, poziţionaţi-vă corpul în aşa fel încât inima voastră să comunice cu inima interlocutorului! Este o mişcare cu adevărat magică.

■ Limbajul închis al trupului

O poziţie defensivă se manifestă prin adoptarea gesturilor care protejează trupul şi apără inima. Aceste gesturi sugerează rezistenţă, frustrare, nelinişte, încăpăţânare, o stare de nervozitate şi nerăbdare. Ele sunt gesturi negative şi transmit un „NU” hotărât. Braţele încrucişate sunt o dovadă certă a unui comportament defensiv. Ele ascund inima şi apără sentimentele. Deşi braţele încrucişate pot sugera şi o poziţie de relaxare, diferenţa între o poziţie de acest gen şi o poziţie defensivă o constituie gesturile care însoţesc fiecare poziţie în parte.

De exemplu, ţineţi braţele încrucişate strâns lipite de piept sau într-o poziţie relaxată? Palmele sunt deschise sau încleştate? Gesturile defensive sunt adesea rapide, evazive şi imposibil de controlat. Trupul este dominat de atitudinea voastră – pozitivă sau negativă. În afară de braţele încrucişate, cele mai evidente gesturi defensive sunt evitarea contactului vizual şi adoptarea unei poziţii laterale a trupului. Fâţâiala necontenită este un alt gest negativ, care demonstrează o stare de nerăbdare sau de nervozitate. Poţi vedea imediat diferenţa dintre o persoană care îţi vorbeşte deschis şi cinstit şi un individ care – în timpul discuţiei – îţi evită privirea, stă cu braţele încrucişate şi adoptă o poziţie laterală a corpului.

În primul caz, persoana stă în aşa fel încât inima ei comunică direct cu inima ta. În cel de-al doilea caz, postura este defensivă; persoana îşi protejează inima aşezându-se într-o poziţie laterală. Una este deschisă, alta este închisă. Aceste două poziţii generează sentimente diferite.

Dr. Paul Hauk

Sursa: Cum să iubeşti pentru a fi iubit - Editura Polimark

Imagine: http://www.crash-sues.com