Limite și responsabilități
Oamenii care te înconjoară sunt atât de mari – sau de mici – cât le permiți să fie. Atitudinile și capacitățile lor nu sunt imuabile, iar felul în care acționează depinde de ceea ce aștepți de la ei. Ai văzut probabil copii care se poartă urât sau sunt iresponsabili cu unul dintre părinți și săritori și drăguți cu celălalt sau cu un prieten.
Sau poate ți s-a întâmplat vreodată să te cerți cu partenera și să sune tocmai atunci telefonul. Ea ridică receptorul, îi face plăcere să audă vocea unei prietene și vorbește câteva minute cu aceasta cât se poate de relaxată, râzând chiar. Apoi închide și se întoarce spre tine ca o furie. De ce? Pentru că fiecare dintre noi îi face pe cei din jur să dezvăluie aspecte diferite ale personalității lor.
Putem astfel modela comportamentul celorlalți prin intermediul imaginii pe care ne-o creăm asupra lor. Apreciază-le talentele și acestea vor înflori. Așteaptă de la ei incompetență și vei fi obligat să te ocupi de toate. Și totuși, pe lângă subestimarea celorlalți, mai există ceva: Nu ai încredere în viață. „Întreaga cercetare științifică încearcă să răspundă la următoarea întrebare: Este Universul un loc prietenos?“, era de părere Einstein.
Dacă nu este, ai toate motivele să controlezi pe oricine și orice te amenință. Poți închide această carte și să te duci să-ți cumperi binoclu, o pușcă și provizii de hrană. Satana te pândește și va ataca negreșit de îndată ce lași garda jos. Și mai ales nu lăsa pe nimeni să-ți intre în inimă – ai suferit de prea multe ori și te-ai învățat minte.
Dacă însă, dincolo de viața noastră, există o forță inteligentă care acționează în sensul binelui, relaxează-te. Energia folosită pentru a nu lăsa lumea să se prăbușească o poți redirecționa spre lucruri mai creative. Nu te mai apăra de oamenii care ți-ar putea face rău; bucură-te de cei care ar putea să te iubească. Poți să râzi de lucruri care îți produceau cândva durere și să vezi partea bună a celor care înainte ți se păreau prea greu de făcut.
Nu te mai chinui să ai grijă ca totul să meargă bine; bucură-te de ceea ce merge bine! Vei primi mai mult ajutor decât îți imaginezi. Independența e bună, dar dacă te copleșesc responsabilitățile înseamnă că duci mai mult decât poți. Suntem interdependenți, avem nevoie unii de alții și ne avem unii pe alții. De ce crezi că trebuie să faci totul singur? Ce poți să faci? Crezi că totul depinde de tine?
Dacă îți imaginezi că lumea s-ar prăbuși dacă nu ai exista, înseamnă că eul tău a cam luat-o razna și e timpul să cobori cu picioarele pe pământ. Da, răspunzi doar de bucata ta; nu, aceasta nu se întinde până la Jupiter. Da, trebuie să rezolvi sarcinile care-ți revin; nu, nu trebuie să le rezolvi pe ale celorlalți. Da, trebuie să-ți ajuți copiii; nu, nu sunt tâmpiți. Sunt chiar inteligenți și vor face ceea ce trebuie sau vor învăța din propriile lor greșeli. Dacă încerci să intervii în hotărârile lor, îi privezi de dreptul și de posibilitatea de a deveni la fel de înțelepți ca și tine. (Și oricum, până la urmă fac tot ceea ce vor!)
Lumea a existat dinainte să te naști și nu se va sfârși odată cu tine. Iar dacă vrei s-o faci mai bună, lasă viața să-și urmeze cursul. „Stând liniștit și nefăcând nimic, primăvara vine și iarba crește“, spune un proverb oriental.
Alan H.Cohen
Sursa: Viața ca o țeapă – Editura Nemira
Imagine: unsplash.com