Luna nouă în Balanță, 6 octombrie. Nevoia de a merge mai departe

Anul acesta, Luna nouă în semnul Balanței are loc în data de 6 octombrie la ora 14:05, într-un context energetic intens, interesant, exploziv.

De ce exploziv? În primul rând, datorită prezenței lui Marte la întâlnirea Soarelui cu Luna. Marte în Balanță e în detriment, pe limba tuturor nu se simte în largul lui pe acest teritoriu Venusian, nu are suficientă forță, este și destul de indecis, așa că, din dorința de a folosi totuși energia marțiană a voinței, a luptei și a curajului,  tot ce face este să agite și să pună paie pe foc generând polemici, conflicte, tensiuni. Practic, lupta lui Marte poate fi greșit aleasă, prea conflictual folosită, pentru că se concentrează pe principii și convingeri, insistând prea mult pe dorința de a avea dreptate.

Marte se află acasă la Venus (Balanță), iar stăpâna acestei Luni Noi, Venus se află acasă la Marte (Scorpion). Este ceea ce numim receptie mutuala.

E multă rascolire interioară și exterioară, multă neliniște creată de dorința de a controla, de a fi în siguranță, de a potoli fricile noastre cele mai profunde, care sunt legate de abandon, trădare și pierdere. Practic, tot ce iese acum la suprafață este în noi și, dacă suntem atenți și onești, recunoaștem că ne confruntăm cu propriile răni care se cer vindecate. Ni se arată întunericul din fiecare, în toată splendoarea lui, pentru că puțini sunt dispuși să și-l confrunte si sa lucreze acolo, în ei înșiși. În schimb, e tentant să ne aruncăm otrava emoțională unii asupra altora, doar că asta nu ne ajută pe termen lung. Cel mult, depresurizeaza dar nu vindecă, iar costurile la nivel de relații pot fi mai mari decât ne permitem acum, într-un moment și așa complicat, în care cu toții ne simțim fragili.

Dacă adăugăm la asta și prezența lui Mercur (retrograd), aflat ceva mai departe de Luna nouă, dar totuși influent, e clar că avem tendința să rastalmacim informațiile și cuvintele, să fim prea subiectivi și în final să ne alegem cu o și mai mare confuzie. 

Pluto susține transformarea și ne încurajează să ne adâncim în noi, mai ales dacă experimentăm o criză de identitate, dacă am avut experiența pierderii autonomiei în ultimele luni, dacă ne-am simțit fără putere în corpul și în viața noastră. Pluto, la momentul Lunii noi, se pregătește de încheierea retrogradării, adăugând intensitate  și imprimând  contextului general un sentiment de urgență. Ceva trebuie înțeles, integrat. Lecțiile învățate în ultimele 5 luni se cer aplicate în viață noastră. Dar nu în mod superficial, ci cu seriozitate, cu angajament și conștientă. În același timp, lăsând controlul în mâinile lui Dumnezeu. 

E o Lună nouă “foarte” cardinală. Cu 4 planete în Balanță, ascendentul momentului în Capricorn, Pluto în Capricorn, Kiron în Berbec. Așadar, simțim nevoia de a merge mai departe într-un fel sau altul, de a ne mișca înainte, de a ne dezmorți, de a ieși dintr-un cadru fix în care am avut senzația că am stagnat și în care am fost blocați. Și da, e un moment de răscruce, toți îl simțim pe pielea noastră. Atât în relațiile personale, cât și la nivel social. Doar că… avem voință, însă nu și entuziasm. În lipsa focului (nicio planetă nu ocupă vreun semn de foc), tindem să ne plafonăm, să ne învârtim în cerc. Avem idei, dar parcă nu avem zvâc pentru a le pune în aplicare și nici curaj să ne aruncăm dincolo de cunoscut și chiar dincolo de turmă.

Și totuși, e un moment aducător de revelații, conștientizări foarte valoroase. Pentru cei care pot rămâne în energia lor, conștienți, prezenți și pregătiți să ia startul într-o direcție nouă, pentru cei care nu se lasă distrași de zgomotul infernal care există în lume și în mințile oamenilor, poate fi un moment edificator, clarificator. Pot apărea soluții neașteptate, experiențe inedite care schimbă brusc relațiile noastre și cadrul social cu care ne obișnuisem și cu care ne resemnasem. Pot fi întorsături de situație care ne indică ce avem nevoie să schimbăm, să eliberăm, să înțelegem.

Balanța este despre relații, despre cum ne raportăm la ceilalți, dar și despre modul în care înțelegem să conlucrăm în armonie, unii cu ceilalți. Este despre parteneriat, despre cooperare și contribuție. Așa că, să nu ne mirăm dacă realizăm brusc cum și cu cine nu mai vrem să mergem împreună și, de asemenea, care sunt oamenii alături de care putem să aducem mai multă expansiune în viața noastră. Pot fi oameni pe care îi cunoaștem deja, dar acum ii privim cu ochi noi și le alocăm alte roluri.

Una peste alta, da, e o Luna nouă intensă, războinică, dar depinde de noi cum folosim această energie și ce alegem să manifestăm. Alegem conflictul steril, războiul de idei și convingeri? Căutăm doar să avem dreptate? Sau ne asumăm responsabilitatea pentru actele noastre, pentru cuvintele rostite și pentru ceea ce simțim? Vrem să mergem mai departe și să găsim calea adecvată pentru noi, sau ne poticnim și ne cramponăm de fiecare lucru care nu ne satisface așteptările și dorințele?

Nu înseamnă că furia e rea, conflictul e din oficiu greșit sau că trebuie pur și simplu să fim de acord cu toți și să renunțăm la noi și la ceea ce credem. Nu. Uneori, furia este un semnal că ceva sau cineva atentează la integritatea sau autonomia noastră. Și e în regulă să o simțim.  Conflictul uneori e sănătos, pentru că detensionează și creează spațiu precum curăță o furtună aerul. Folosim uneori conflictul pe post de mijloc de conectare, când nu mai știm cum altfel să o facem, când ne simțim separați de ceilalți.

E un moment important pentru toți. Pentru relații, pentru felul în care ne privim, ne judecăm sau ne acceptăm. Să ne uităm la ce facem, cum facem și să fim conștienți ce creăm cu alegerile și atitudinea noastră. De exemplu, dacă întreținem mereu conflicte, ce creează asta? Dacă dăm vina pe altul pentru ceea ce trăim, ce creează asta mai departe? Dacă ezităm, tăiem din noi, ne prefacem că nu știm ce e potrivit pentru noi, ne mințim, ne ascundem, ce creează toate astea? 

Diferența o face conștiența. Să știm ce și de ce apare în interiorul nostru. Să ne întrebăm. Să știm ce facem. Să ne observăm. Să așteptăm să ni se clarifice. Și să folosim ce apare, fără (auto)învinovățire și judecată. Și să fim mereu în ascultare față de noi, că să putem face diferența între ceea ce știm că e potrivit pentru noi și ceea ce ne spune “biblioteca” din cap. Sunt două surse diferite: cunoștințele sunt una, conștiința e altceva.  Inima sus!