Luna Plina in Pesti- 9 septembrie 2014. Nimic nu se pierde

Aspectul exact de opozitie intre Soare (Fecioara) si Luna (Pesti) se formeaza marti 9 septembrie la ora 4:38, ora Romaniei.

Poate cea mai intensa Luna plina a anului, prin senzitivitate, sensibilitate si preaplin emotional, aceasta Luna plina in Pesti contine un imens potential de vindecare/transformare a sinelui si vietii. Exista doua dimensiuni, doua posibilitati majore intre care putem alege: una este aceea de a claca imbratisand neputinta si victimizarea in fata unui blocaj pe care il putem resimti puternic acum; cea de-a doua posibilitate este aceea de a privi adevarul gol-golut in fata si a-i permite sa ne imputerniceasca pentru a face schimbarile necesare sau a le primi si accepta cu usurinta pe cele iminente.

Care adevar? Adevarul pe care-l stim, al nostru, cel care zace in inima noastra, care asteapta cuminte sa dam la o parte iluziile, minciunile pe care ni le repetam, scuzele si plangerile cu care-l acoperim. Nu adevarul din carti, nu cel pe care ni-l indica altii, nu cel unanim tolerat si indus, nici cel din cap. Acel adevar care naste drumul in acord cu ce vrem sa fim si sa facem cu adevarat acum. Acel adevar care, odata recunoscut, schimba realitatea, in ceva ce alegem constient sa fie ea. Acel adevar pe care nimeni altcineva nu-l poate sti, in afara de noi. 

Cum afli adevarul? Nu e nevoie sa-l afli. Nu poti afla ceea ce stii deja. E nevoie doar sa recunosti, sa te opresti din a pretinde ca vrei ceva ce nu vrei sau ca nu vrei ceva ce vrei. Sa te opresti. Pur si simplu. Fa un stop-cadru al vietii tale. Priveste imaginea. Ce vezi? Ce vrei sa continui? Ce vrei sa inchei? Ce Vrei sa schimbi? Ce alegi? Ce stii despre ce vrei?

Luna in Pesti ocupa, alaturi de Kiron, casa a VIII-a, casa transformarii, purificarii, a regenerarii, renasterii. Tot ce tine de aceasta casa (afaceri comune, banii altuia, tabu-uri, sex, intimitate, ocultism, partaje, taxe, credite, privilegii si favoruri, daruri) poate trece printr-un proces de transformare si regenerare.

Pluto, stapanul acestei case, se afla in Capricorn si sustine intregul proces, ca un chirurg foarte bun care elimina o formatiune daunatoare intregului sistem, prin anestezierea mintii si corpului. Altfel spus, armele cu care ne-am opus schimbarii pana acum, slabesc, cumva suntem ghidati de constiinta suprema, de vointa divina intrupata, pe cai in fata carora ne-am asezat de-a curmezisul sau pe care nu le-am vazut, impiedicati de propriul val al iluziilor si fantasmelor. 

Apropo de ceea ce este luminat acum pentru a fi transformat, reflectorul este pus pe fundatie. Fundatia realitatii, construita din alegerile facute. Ceea ce am creat, ceea ce vedem in prezent in viata noastra, are la baza propriile alegeri. Eenergia de tip Capricorn, impreuna cu Saturn aflat in Scorpion si in aspect de cooperare cu Luna Plina, aduce pe firmamentul constiintei tema responsabilitatii si a maturitatii din toate punctele de vedere. Intregul context astral ne ajuta sa intelegem ca, atata vreme cat nu ne asumam creatia, nu putem schimba si crea in mod constient nimic. Ca atata timp cat ne poticnim in plangeri si cautarea vinovatilor, folosim mult prea putin din potentialul urias cu care suntem daruiti cu totii si alegem inconstient calea comoda a victimei, suferintei, greutatii in fiecare pas facut.

Sa luam exemplul unei creatii palpabile. Tocmai ai terminat de construit o casa si constati ca tavanul se fisureaza si chiar cade. Cine e responsabil? Unii se vor grabi sa spuna ca mesterii care au lucrat la casa sunt de vina. Cum e posibil asa ceva, din moment ce le-ai dat o gramada de bani? Desigur, aceasta perceptie vine la pachet cu lamentarile si nervii de rigoare, dupa care probabil vei gasi niste solutii sa remediezi. Solutii pe care le-ai fi gasit si inainte de tot taraboiul si ai fi scutit niste timp, energie si poate relatii. Dar asta e o alta discutie... 

Ce vreau sa subliniez aici este limitarea de a crede ca mereu exista un vinovat si el trebuie musai gasit. Nu stiu pentru ce sa fie gasit, dar in fine, deseori cam la asta se rezuma totul... 

Dar oare e adevarat ca exista un responsabil in afara noastra, pentru o anumita situatie? 

Omul constient stie ca nu exista vinovati. Exista doar responsabilitatea propriei creatii, cata vreme iti asumi ca esti sursa, faci alegeri, iar alegerile creeaza realitate. 

Revenind la exemplul nostru, cine a ales mesterii? Cine a creat experienta? Si de ce ar fi aceasta experienta, musai una rea? Si de ce ar fi buna? Este o experienta pe care ai chemat-o, ai creat-o. Acum poti s-o negi sau s-o primesti. Tu alegi.

Printre altele, energia Pestilor dizolva, unifica, depersonalizeaza, universalizeaza, dematerializeaza, lichefiaza spre curgere orice moment si experienta. Asta avem de primit acum, asta avem de experimentat ca fiinte constiente de natura noastra. Fluiditatea, curgerea nestingherita, flexibilitatea, nemarginirea... Acceptarea, misterul, necunoscutul, magia. 

Formele se schimba, ele sunt creatia noastra. Avem capacitatea sa dam forma energiei, apoi sa atingem aceasta energie. Avem posibilitatea, in experienta umana, sa ne bucuram de toate aceste forme, de tot ce este fizic, material, palpabil, perceptibil prin simturi. E un dar, un privilegiu, si sa nu uitam ca e felul nostru de a ne juca, de a crea si a ne bucura vazand ce am creat. In consecinta, e timpul sa intelegem ca, daca ceva "pleaca" din viata noastra, daca ceva se schimba (o forma), nu e nicio pierdere, e un castig si o deschidere si mai mare catre ce mai poate fi creat. Iar ce poate fi creat e infinit. Pentru ca energia disponibila e infinita. Si cu cat dam drumul mai usor formelor, cu cat acestea devin mai flexibile, cu atat mai multa bucurie generam. Si usurinta.

Dincolo de interpretarea ca Luna in Pesti inseamna iluzionare, pierderea contactului cu realitatea, fantasme si confuzie, exista si o alta valenta pe care unii o pot decela si folosi: aceea a constiintei infinite, a intuitiei, a inteligentei universale. Caci daca e sa pierdem vreun contact cu realitatea, avand in vedere ce inteleg multi prin asta, nu e nicio problema, ci dimpotriva. Poate ca pierdem contactul cu forma, cu identitatile pe care le-am creat, cu rolurile pe care le jucam, cu definitiile si cu concretul, cu planurile si agenda. Dar putem castiga mai multa constienta asupra continutului, a esentei, a puterii. Putem castiga inspiratie si o luciditate noua asupra realitatii, tocmai pentru ca ne ridicam deasupra ei (in loc sa ne ascundem sub ea).

Iata, acum e momentul sa facem un pas in spate, sau de preferat in sus, adica sa ne ridicam deasupra contextului de viata, deasupra a tot ce vedem si percem cu simturile fizice. Sa ne indepartam si sa privim de acolo, dintr-un punct din care putem vedea un cadru cat mai larg. Precum fotograful care vrea sa prinda mai mult in cadru, asa si noi, e nevoie sa ne indepartam. Fara teama ca pierdem ceva, renuntand la control pur si simplu, plutind in loc sa luptam si sa analizam. Astfel, vom vedea detalii care ne-au scapat pana acum si vom capata cu adevarat luciditate

Mai ales ca unii, probabil foarte multi, se afla acum intr-un moment de nou inceput. Intuiesc ca va fi un nou inceput in viata lor, dar nu au detalii despre asta, nu stiu directia, nu au habar de niciun plan. Planurile vechi parca nu mai functioneaza si e necesara o schimbare. In perceptie, in primul rand. 

In consecinta, avand in vedere contextul energetic, nu e motiv de panica daca nu vezi niciun reper clar in lumea fizica. asta e pentru ca mai intai ai nevoie de repere in lumea interioara. Mai intai acolo sa faci clar, dupa care va deveni clar si fluent afara. Faci acordajele interioare necesare (vei sti care, daca ai incredere si rabdare), alegi, creezi, vezi ce ai creat. Acesta este procesul. 

Asadar, daca suntem atenti, sub ceea ce nu ne place, sub greutatea pe care o experimentam in anumite zone de viata, vom descoperi alegerile care ne-au condus aici. Si putem sa ne imbogatim cu o intelegere mai inalta. Devenim constienti de ceea ce am creat. Nu mai invinovatim pe nimeni, pentru ca stim ca suntem sursa propriei creatii. Nu ne mai plangem de mila, nu pentru asta e ceva rau, ci pentru ca alegem sa fim mai mult.

Omul constient stie, de pilda, ca nu exista dezamagiri, tradari, pierderi, decat ca nivel de perceptie si alegere. La fel cum, e o alegere si aceea de a astepta de la altii sa fie si sa faca anumite lucruri, sa se schimbe... Cum altfel am putea vorbi despre dezamagiri? Cum am mai putea vorbi despre incredere (in cineva)? Cum ar putea exista aceste concepte, in lipsa asteptarilor si judecatilor? Toate se leaga, toata iluzia asta a dramei si neputintei e o alegere. (Dar daca tot e o alegere, macar sa fie constienta. "Ei bine, vreau sa ma plang. Si vreau sa dau vina pe altii pentru durerea mea. Pentru ca nu vreau sa schimb nimic, imi place asa cum e acum.") :)

Apoi, omul aflat intr-un anumit stadiu de constiinta stie ca nu are nevoie de credinta. Intr-un fel, el ESTE tot ce e nevoie sa fie, contine credinta in tot si toate, nu are nevoie de ea ca si cand e in afara lui,  nu are nevoie sa creada in ceva din afara lui. Stie ca nu exista "in afara", nu exista separare. Si intelege ca nu are nevoie de Dumnezeu, in sensul cunoscut in trecut, in sensul ca e separat de EL si se afla in afara sa. Stie ca este una TOT, Dumnezeu e tot si tot e in Dumnezeu, deci nu poate avea nevoie de ceva ce este deja. Aceasta cred ca este adevarata imputernicire.