Mai taci!
Când ai tăcut ultima oară? Când te-ai oprit înainte să îți iasă convingerile pe gură înaintea ta? Când ai primit un semn în inima ta și nu în mintea ta?
Cu toții știm, cu toții avem păreri, cu toții avem o experiență prin care filtrăm și așezăm realitatea care se întâmplă acum. Dar experiența și orice experimentat deja, este la trecut, este ceva gustat, trăit, așezat, cristalizat bine undeva, asemeni unui GPS. Doar că GPS-ul funcționeaza în consens și are nevoie de updates ca să găsească traseul cel mai bun, altfel, îți va da același drum, aceeași cale. Recunosc că îmi place să pun gps-ul de la mașină în dificultate, el îmi arată o cale și eu schimb ușor traseul să-l văd ce face. Durează o perioadă până reconfigurează traseul, dar cu informațiile noi oferite de noul traseu, se mai creează o posibilitate, o altă cale, o altă alegere, atât pentru mine cât și pentru celălalt.
Dar câți dintre noi aleg noile căi? Sau mai bine zis, câți dintre noi pot abandona CALEA?
CALEA aia știută, bătătorită, trecută, trăită, experimentată, a carei descriere este: AȘA SE FACE!
Serios? Până și o șosea, în timp, de la atâtea treceri, face gropi și se deteriorează. Și o repară și ea iar se deteriorează…și desigur, înjurăm gropile! Că nu era groapa aia acolo acum o lună! Păi, a trecut timp! Tu ce faci, conduci cu ochii închiși? Știi câte pot să apară pe acel drum pe care îl cunoști atât de bine? Mă întreb…de ce să nu ne bucurăm când suntem surprinși?
Cam așa și cu părerile pe care le acordăm cu atâta ușurință sau cu care ne hrănim cu atâta sete! Da, da…momentele alea în care nu poți așeza conflictul și te duci orb să-l așezi cu altcineva. Este nevoie de o anumită maturitate a relației sau de un anumit cadru de lucru, părerea mea, pentru ca informațiile să nu contamineze și să-ți poți așeza conflictul singur. Doar că, de obicei, ele nu există și uite așa apare contaminarea, de ajungi să trăiești stări, emoții, scenarii…care nu sunt ale tale.
Și ajung la acel MAI TACI! Ce se întâmplă dacă atunci când avem nevoie să ne așezăm conflictul, să nu plecăm în căutare de un altul care să ne asculte și să ne dea, pareri, credințe, direcții. Ce se întâmplă dacă stai cu tine și îți așezi singur? Sau apelezi la o persoană abilitată care te poate însoți în această călătorie? Știu, e mai ușor cu prietenii, doar că, din experiența mea, nu este și sănătos.
Am observat în diverse dinamici, cum, de exemplu, există persoana cu care suntem în conflict, pe care o voi numi persoana toxică și persoana care ne ascultă și ne da sfaturi (sau ne confirmă ceea ce vrem noi să auzim), pe care o voi numi persoana bună. Și uite așa avem toxic și bun în viața noastră, avem 2 (bun și rău) și o relatie în 3. Doar că, atunci când ne împăcăm cu persoana toxică și ea trece în persoana bună…ghici ce se întâmplă cu persoana bună? :-)
Înțelegi acum acest MAI TACI? El este și o formă de RESPECT!
Mi-au trebuit mulți ani să conștientizez beneficiul acestui MAI TACI și bogăția conflictului interior neperpetuat și transformat. E al meu, e din mine, e ceva neprelucrat dar care, odată prelucrat, poate să strălucească.
Revenind în contextul de aici și acum, până și Luna mai tace din când în când. Să ne imaginam că nu exista gps-ul și oamenii alegeau CALEA pe drumurile luminate de Lună. Dar ce te faci când Luna tace, la Lună nouă? Că nu mai luminează, nu o vezi…Ce te faci când lumina este stinsă?
Și dacă mergi pe drumul cunoscut, în beznă, ajungi să-l simți la alt nivel, mai mult decât să-l vezi și să-l recunoști, să-l simți ca altceva decât CALEA. Ce se poate întâmpla? Să te pierzi și să gasești noi CĂI. Poate așa prinzi curaj și alegi și alt drum pe viitor, conștient că există și alte simțuri decât cele cunoscute. Unii pot aștepta răsăritul, ca să vadă mai bine…numai că, din când în când mai vine și ECLIPSA.
Ce curaj pe Lună să acopere Soarele! :-)
Luna noua, care TACE și ECLIPSEAZĂ calea, o face pentru noi și interiorul nostru, care așteaptă ocazia să LUMINEZE!
Poate, tot așa și perioadele de Umbră vin să ne facă loc să luminăm.
Alexandru Ionut Batinas