Meditatia
Prima data cand am auzit de meditatie a fost in urma cu multi ani, de la o prietena. Mai precis mi-a spus: “aseaza-te tu frumos pe scaun si mediteaza. Adica uita-te la gandurile tale!”. Mi-a explicat pe intelesul mintii mele analitice ca asta nu inseamna sa ma straduiesc sa nu mai gandesc, o metoda total gresita si abuziva promovata de unele scoli occidentale de autodezvoltare, ci mai precis sa ma uit ce ganduri imi trec prin cap, fara insa sa incerc sa le dezvolt. Pur si simplu sa vad ce fel de ganduri am, ce domenii din viata mea vizeaza, care sunt predominante, ce incarcatura au si ce emotii trezesc in mine. Mi-a placut cum suna, dar a fost unul dintre cele mai dificile procese de a intelege.
Ulterior mi-am dat seama ca meditatia, ca orice alta actiune spirituala, nu poate fi inteleasa dupa o formula matematica. Mai degraba o intelegi daca o traiesti si o simti. Pentru ca rostul meditatiei este acela de a linisti tumultul de ganduri ce navalesc in mintea noastra, ca mai apoi sa linisteasca tumultul de emotii si sentimente, adesea contrarii, ce napadesc inima si sufletul nostru.
Am inceput sa practic meditatia temeinic abia dupa ce am primit initierile in Reiki. Usor-usor am inceput sa ii simt si sa inteleg efectele sale benefice. Am inteles ca sunt cativa pasi simpli de urmat pentru a intra intr-o stare de meditatie. Am inteles ca nu trebuie sa opun rezistenta gandurilor si sirului, aparent, interminabil de intrebari, pentru ca ele vor disparea de la sine imediat ce incetez sa le dau importanta. Osho spunea ca un om intampina doua dificultati in calea practicarii meditatiei: Eul si mintea care vorbeste mereu.
Prima dificultate, asa cum am inteles-o eu in practica, se manifesta printr-o forma de revolta interioara fata de invatamintele noi pe care le primesti si care contravin tuturor credintelor cu care am fost crescuti de familie, de scoala, de societate. Ca exista ceva dincolo de cele cinci simturi.
A doua dificultate am perceput-o printr-o serie continua de intrebari care mai de care mai ciudate si mai dureroase, care imi puneau la incercare atat credinta cat si iubirea fata de propria-mi persoana. Dar cand toate acestea dispar, in interiorul fiintei intervine linistea. Acea liniste Dumnezeiasca, in care ai sentimentul profund ca esti in armonie cu tot ce te inconjoara si ca urmatorul pas este acela de a deschide portile Raiului.
Iata cativa pasi de inceput pentru o meditatie usoara:
- te asezi intr-o pozitie comoda pe un scaun cu spatar, un fotoliu sau intins pe pat. inchizi ochii si iti urmaresti respiratia
- respiri profund si rar pana simti ca tot corpul tau se elibereaza de tensiune.
- cand esti intr-o stare profunda de relaxare, iti imaginezi ca esti pe o pajiste si ca te plimbi; admiri florile, iarba, animalele si pasarile; te uiti la tine cum esti imbracat(a), cum arati, cum te misti. Tu poti capata orice forma in reprezentarea mentala nu neaparat asa cum arati tu in realitate. Da voie creierului sa te reprezinte cum vrea el.
- iti imaginezi cum te intinzi in iarba si te uiti spre cerul senin si spre soare. Te lasi patruns(a) de caldura si lumina soarelui.
- iti imaginezi cum soarele coboara in timp ce se micsoreaza, si cum intra lin in corpul tau prin Plexul Solar producand o stare de pace si de iubire.
- observi cum din tine incep sa plece toate emotiile negative, toate gandurile negative, toate supararuile si neiertarile, care usor usor se topesc in caldura soarelui.
- observi cum toata fiinta ta este acum lumina si caldura.
- cand te simti complet linistit(a) si eliberat(a) de energiile negative, poti deschide usor ochii.
In viata de zi cu zi, esti o fire pragmatica. Viata se desfasoara dupa un plan bine stabilit si controlat de tine. In meditatie, incearca sa nu mai controlezi nimic. Lasa lucrurile sa vina de la sine: imagini, sunete, reprezentari, senzatii, emotii, sentimente. Unele sunt placute, altele nu. Lasa-le sa curga. Nu te opune, doar pentru ca "glasul ratiunii" iti spune cum e corect. Aici nu mai esti pe taramul corectitudinii dictate de creier, ci pe acela al emotiilor. E foarte dificil la inceput, pentru ca totul contravine logicii, ratiunii, ordinii si controlului, insa exercitiul este mama invataturii, dupa cum spuneau latinii. Continua sa practici si vei atinge dimensiuni nebanuite.
Vei descoperi nu numai ca te linistesti, dar pe masura ce inaintezi in practica vei gasi solutii problemelor cu care te confrunti, vei descoperi ca emotiile capata un nou fagas, iar creierul deschide porti pe care nici nu credeai ca le vei deschide vreodata. Astfel, vei ajunge sa influentezi realitatea in care traiesti zilnic si sa o modelezi astfel incat sa obtii tot ce iti doresti pe toate planurile. Tehnica gandirii pozitive, legea atractiei, religia - toate ne transmit acelasi mesaj sub limbaje si forme diferite de actiune: realitatea in care traiesti este produsul mintii tale, iar tu poti modifica aceasta realitate. Este daca vrei, un fel de reteta in toate acestea si mai cu seama este reteta oamenilor de succes, a oamenilor fericiti, a oamenilor celebri. Faptul ca nu toti oamenii sunt asa este efectul felului in care simtim ceva legat de o situatie, o persoana sau un lucru, transpus mai apoi in ganduri si mai apoi in cuvinte.
Meditatia nu e ca un medicament: nu se ia in doze stricte si nici la ore fixe. O poti practica in pauza de lucru, in metrou, in masina, acasa, in parc. Oriunde, oricand si mai ales, de cate ori ai nevoie!
~Andreea Talmazan