Mintea si constanta ei nevoie de a “deveni” ceva
“Atata timp cat ego-ul iti conduce viata, exista doua moduri de a fi nefericit – obtinand ce vrei si neobtinand ceea ce vrei”. - Eckhart Tolle
Cat timp pierdem incercand sau dorindu-ne sa fim ceva ce nu suntem? Probabil mai mult decat realizam. De fapt, fara credinta ca mereu exista un tel de atins, o situatie care este mai buna decat cea in care ne aflam acum sau ca exista un anume timp/loc ce ne vor aduce mai multa fericire decat cea din momentul prezent, ego-ul nostru nu prea are pe ce sa se bazeze. Nevoia constanta de “deveni” ceva ne tine ego-ul in viata.
Ganditi-va. Va treziti dimineata, mintea va spune ca inca sunteti obosit, vrand sa fiti acea persoana care mai sta un pat un pic. Faceti dus, vi se face foame, mintea vrea sa deveniti acea persoana care mananca ceva. Sunteti la serviciu, tot ce va doriti este sa scapati, sunteti preocupati sa deveniti persoana care a terminat de muncit pe ziua respectiva. Un coleg de munca va irita, nu va place sa-i judecati pe cei din jur, astfel incat deveniti persoana care nu se enerveaza. Ati prins ideea…
Iar aceasta este pe o scala mica, de la o zi la alta. Dar sa nu uitam de gandurile aflate in subconstient, acelea ca vrem sa fim mai bogati, mai slabi, mai fericiti, indragostiti, liberi de obligatii etc.. Sa presupunem ca, in sfarsit, obtinem ceea ce vrem sau ceea ce de fapt ego-ul nostru crede ca vrem. Credeti ca ego-ul este multumit? In niciun caz. Insasi starea de a fi multumit inseamna moartea ego-ului, astfel incat nu putem sa stam in aceasta stare pentru prea mult timp. Fie gasim alte probleme sau situatii care sa ne obsedeze, fie incepe sa ne ingrijoreze faptul ca nu avem nicio grija, transformand aceasta intr-o grija de sine statatoare.
Toate acestea ne pot conduce la o singura concluzie. Ego-ul nu poate fi linistit, atata timp cat el exista. Bineinteles ca acesta ne ofera iluzia multumirii si fericirii, pe scurte perioade de timp. Fara aceste mici izbucniri de multumire, prin obtinerea unui lucru pe care il dorim, nu am avea nicio recompensa pentru “rezolvarea unei probleme” in sine, bazata pe tipare mentale. Asa ca, ne convingem cat e ziua de lunga, de faptul ca exista o “problema”, fie ca suntem plictisiti, singuri, tristi, prea fericiti etc..
Deoarece credem ca mereu exista o problema ce necesita rezolvare, pierdem timp incercand sa fim altceva, incercand constant sa atingem o alta stare de spirit, diferita (si care credem ca este mai buna) decat cea in care ne aflam.
Facem acest lucru fie gandindu-ne mai mult la problema, pana cand ajungem la un fel de solutie-compromis in mintea noastra, fie distragandu-ne atentia cu altceva, ca sa uitam pentru o scurta perioada de timp, toate acestea numai ca sa ajungem sa repetam intreg ciclul mai tarziu. Acest constant act de a “deveni” se naste dintr-o singura credinta defectuoasa… ca intodeauna ” acolo” e mai bine decat “aici”. Asadar, cum facem sa depasim toate aceste asa-zise “probleme”, care ne cersesc atentia zilnic? Si cum facem sa ajungem in punctul in care obtinem satisfactie prin noi insine?
“Cauta raspunsul in propria-ti intrebare”. – Rumi
De fiecare data cand apare o problema, putem sa fim siguri sa aceasta se naste din iluzoria lume a mintii noastre. Sinele nostru nu are nicio problema cu nimic. Sinele nostru nu lucreaza din credinta ca exista un loc anume, o anume stare sau un un anumit moment mai potrivit decat prezentul. Sinele nostru nu judeca mania, frustrarea, tristetea, singuratatea sau fericirea ca fiind bune sau rele, ci doar le vede exact asa cum sunt.
Ele sunt doar simple stari de spirit care vin si pleaca. Din moment ce emotiile si sentimentele nu mai sunt vazute ca fiind bune sau rele de catre sine, nu mai trebuie sa fugim de sau catre ele. Atunci cand observam ca mintea noastra gaseste totusi alte si alte probleme, trebuie sa ne intrebam “cine este “eu-ul” cu adevarat nemultumit?”. Din moment ce sinele nostru autentic este intoteauna multumit, numai mintea ne poate convinge sa credem ca exista o problema de rezolvat.
Odata ce am identificat ca nu sinele, ci ego-ul nostru este cel care ne face sa credem ca mereu avem nevoie sa fim ceva diferit, putem sa inaintam si sa ne intrebam ce credinte limitate/mituri detinem noi despe viata, determinand ego-ul nostru sa fie in permanenta nemultumit. Iar aceasta o putem face intrebandu-ne: “de ce reprezinta ( situatia X) o problema?”.
Astfel, putem identifica mitul raufacator, iar problemele incep sa se rezolve de la sine. Problemele se rezolva de la sine pentru ca nu mai suntem prizonierii unui sistem de credinte ce le da viata acestora de la bun inceput. Incepem sa stapanim arta de a ne observa mintea, cu toate fricile si dorintele ei, fara sa mai credem povestile pe care ni le spune. Nemaicrezand in ele, acestea devin simple ganduri ce trec de la sine. Pana si emotiile si sentimentele care apar in timpul zilei sunt traite fara ca mintea sa se mai agate cu disperare de ele, pentru a intari senzatia de sine.
“Fii incomod. Lasa frica, nesigurantele si ego-ul sa fuga in nevazutul si crudul intuneric. Lasa-le sa te duca pana in strafundurile iadului, pana cand se vor devora intre ele, iar singura ta optiune va fi aceea de a privi, de a accepta si, in final, de a iubi”. – Amy Jalapeno
Ego-ul tau va cersi atentie. Va incerca cu disperare sa incerce sa te faca sa crezi ca exista urgente, ca exista lucruri pentru care sa te stresezi, ca exista persoane si situatii cu care sa te compari, dar mai ales, sa te judeci. Lasa-l!
Devino atat de confortabil si impacat cu aceste asa-zise probleme si situatii, incat acestea nu mai pot fi considerate o problema in sine. Cu ce ne mai poate ameninta mintea nostra, daca o problema este acceptata si imbratisata? Ego-ul nostru incepe sa fie incoltit atunci cand exista abandonul complet si acceptarea tuturor micilor povesti pe care le tese. Nu va mai avea loc unde sa se intoarca si nici alte povesti cu care sa ne hraneasca pentru a ne ambala din nou.
In iubirea completa si profund neconditionata de sine, ego-ul nostru va incepe sa cedeze. Atunci cand acceptam ceea ce suntem, unde suntem si ce facem in acest moment, vom descoperi ca nu exista nicio problema reala. “Acolo” nu a fost si nici nu va fi, vreodata, mai bine decat “aici”.
Nikki Sapp
http://fractalenlightenment.com
Traducere: Alice Danila
Sursa imagine: www.lifehacker.com