Mintea umană - o realitate virtuală
Toţi oamenii sunt programaţi să perceapă adevărul. Ei nu au nevoie de un limbaj în acest scop. Pentru a putea exprima însă acest adevăr, ei trebuie să folosească un limbaj, iar această expresie reprezintă o artă individuală. Lucrurile pe care le exprimăm noi prin această artă nu mai reprezintă adevărul, întrucât cuvintele sunt simboluri, iar simbolurile nu pot decât să reprezinte sau să „simbolizeze“ adevărul.
Spre exemplu, noi putem vedea un copac chiar dacă nu cunoaştem cuvântul „copac“. Dacă nu filtrăm realitatea prin intermediul simbolurilor, ceea ce vedem noi sunt obiectele în sine. Acestea sunt reale, adică adevărate, iar noi le putem percepe cu ajutorul simţurilor noastre. Atunci când îi dăm copacului numele său, noi ne folosim de arta noastră individuală pentru a ne exprima un punct de vedere.
Dacă folosim şi alte simboluri, noi putem descrie copacul, cu crengile, frunzele şi culorile sale. Putem spune despre el că este un copac mare sau mic, frumos sau urât etc., dar reprezintă aceste cuvinte adevărul? Nu. Copacul este exact cel care este, nu felul în care îl descriem noi. Interpretarea pe care o acordăm noi copacului depinde de reacţia noastră emoţională faţă de el.
La rândul ei, aceasta depinde de simbolurile de care ne folosim pentru a recrea copacul în mintea noastră. În acest fel, este din ce în ce mai evident că interpretarea pe care o acordăm noi copacului nu este totuna cu adevărul acestuia. Ea reprezintă o reflectare a adevărului, iar această reflectare este ceea ce noi numim mintea umană. Mintea umană nu este altceva decât o realitate virtuală. Ea nu este reală.
Numai adevărul este real, iar el este adevărat pentru toată lumea. Realitatea virtuală este propria noastră creaţie. Este arta noastră, care nu este „adevărată“ decât pentru noi, cei care am creat-o. Din acest punct de vedere, absolut toţi oamenii sunt artişti. Fiecare simbol şi fiecare cuvânt pe care îl gândesc sau pe care îl rostesc reprezintă o mică operă de artă.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare capodoperă dintre toate este folosirea limbajului pentru a crea o întreagă realitate virtuală în mintea noastră. Această realitate virtuală poate să reflecte corect adevărul, dar îl poate inclusiv distorsiona. Indiferent cât de mult reflectă adevărul, ea nu reprezintă altceva decât o artă. Creaţia noastră se poate transforma într-un rai sau într-un iad, în funcţie de interpretarea pe care i-o acordăm noi.
Indiferent ce turnură ia, ea nu reprezintă altceva decât o formă de artă. Dacă devenim conştienţi de realitatea adevărată şi de cea virtuală, viaţa noastră se poate schimba fundamental. Adevărul conduce la măiestrie, la cunoaşterea de sine şi la o viaţă foarte uşoară, în timp ce distorsionarea lui conduce de multe ori la conflicte între oameni şi la o suferinţă inutilă. Singura diferenţă este dată de conştiinţă (luciditate).
Toţi oamenii se nasc înzestraţi cu luciditate. Cu ajutorul acesteia, ei pot percepe adevărul. Din păcate, cel mai adesea ei preferă să acumuleze cunoaştere, învăţând să conteste ceea ce percep. Oamenii practică multă vreme arta de a nu fi conştienţi, şi în timp ajung să o stăpânească la perfecţie. Cuvintele reprezintă o magie curată, iar ei învaţă să folosească această magie împotriva lor, împotriva realităţii şi împotriva semenilor lor.
A fi lucid înseamnă a deschide ochii pentru a percepe adevărul curat. Atunci când ajungem să vedem acest adevăr, noi percepem întreaga realitate exact aşa cum este, nu aşa cum credem noi că este sau aşa cum ne-am dori să fie. Luciditatea deschide porţile unor milioane de noi posibilităţi. Dacă eşti conştient de faptul că tu eşti artistul care îşi creează propria viaţă, poţi alege dintre aceste posibilităţi pe cele pe care le doreşti cu adevărat.
Don Miguel Ruiz
Sursa: Al cincilea legamant - Editura ADEVAR DIVIN
Imagine: topsimages.com