Naivitatea
De aproape un an de zile le spun celor care participa la cursurile mele si celor care imi cer o consultatie sau pur si simplu prietenilor care se afla intr-un impas: “ faceti orice ca si cum ati face prima data”: uitati-va la un film pe care l-ati mai vazut si v-a placut ca si cum l-ati vedea prima data, (re)cititi o carte sau un articol ca si cum ati face-o pentru prima data, mancati felul de mancare preferat ca si cum nu ati mai gustat din el niciodata.
Numai ca sfaturile pe care le dam altora, de fapt ni le dam noua insine. Si uite-asa m-am uitat la “The Shipping News” (“Stirile de acasa” cu Kevin Spacey si Julian Moore) pentru a doua oara, ca si cum ar fi fost prima data. Si de aceasta data am retinut un mic amanunt din timpul filmului: naivitatea cu care personajul principal a tratat un anumit subiect, felul in care a scris un articol despre o barca, desi habar nu avea amanunte tehnice despre barci, a atras atentia cititorilor, a sefului, lauda acestora si invidia unui coleg mai in varsta.
Acest mesaj pozitiv din film a intrat brusc in conflict cu ceea ce mi s-a spus de-alungul timpului si mi-am asumat ca fiind un adevar suprem: “esti naiva daca tu crezi … “ si continuarea depindea de conjunctura evenimentelor.
Asadar iata o dilema: e bine sau nu e bine sa fii naiv? E gresit sau nu? Cat de mult te poate afecta o atitudine naiva?
Oricat de grav ar fi (sau ar suna) sa fii catalogat ca fiind naiv/naiva, exista intotdeauna si o parte pozitiva. Si daca cu partea negativa a acestui aspect al caracterului unui om sunteti deja familiarizati, aspect care ne determina (nu-I asa?!) sa fim intr-o permanenta cautare de informatii, sa stim cat mai multe, sa obtinem cat mai multe onoruri si recunoasteri, sa stim tot despre toate si despre oricine, va propun sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vedem partea buna a faptului ca, uneori, putem fi si naivi.
A fi naiv ne poate oferi posibilitatea sa vedem in orice lucru, in orice persoana, in orice situatie si eveniment, ceva nou si frumos. Ne ofera posibilitatea de vedea lucrurile pozitive.
Ne ofera chiar posibilitatea de a invata din greseli, la fel precum copiii mici invata ca, atunci cand alearga, exista riscul sa cada si sa se loveasca. Si astfel vor fi mai atenti la cum calca si la obstacolele care pot aparea pe drum.
A fi naiv iti da voie sa ai imaginatie bogata, sa poti da nastere la idei fabuloase pe care sa poti construi o alta lume in care vrei sa traiesti, sa poti alege ce fel de relatii vrei sa ai, cu ce fel de oameni vrei sa fii inconjurat, ce fel de informatii vrei sa primesti.
A fi naiv iti da posibilitatea sa te detasezi de barfe si sa accepti ca fiecare om are dreptul la viata si la experiente, de orice natura ar fi ele.
A fi naiv iti ofera posibilitatea de a vedea lucrurile cu sufletul si nu cu mintea, asa cum Kevin Spacey a vazut in film povestea unei barci dincolo de detaliile tehnice legate de puterea motorului, lemnul din care a fost construita, materialele folosite pentru a-i creste capacitatea de navigare, confortul pe care il ofera proprietarilor.
Naivitatea ne ofera posibilitatea de a alege intr-o anumita situatie, dintr-o infinitate de variante posibile, pe aceea care rezoneaza cu sufletul nostru, mai mult decat cu mintea noastra.
Se spune ca este bine sa iti petreci cat mai mult timp cu copiii pana in 7 ani si cu batranii de peste 70 de ani. Si este relativ simplu sa intelegi de ce. Copiii sunt naivi si prin modul in care descopera mediul care ii inconjoara si lumea in care traiesc, felul lor simplu de a se raporta la situatii si la oameni, are un farmec de care ne putem bucura si ne poate ajuta sa vedem lumea prin ochii lor. Ei nu au sentimentul de frica si au o putere de a se “arunca” in orice situatie fara a percepe vreun epricol. E limpede ca trebuie ghidati sa nu traverseze o strada fara sa se aigure, sau sa nu foloseasca cutitul sau foarfecele pentru ca se pot taia, sau sa nu se aplece peste geam ca pot cadea de la inaltime. Dar cand copiii se joaca de exemplu in nisip sau in apa, cand construiesc sau deseneaza, formele care iau nastere din imaginatia lor prin manutele lor au o frumusete aparte, neinclusa in niste standarde morale sau de cultura. Pe un copil nu te poti supara cand spune “adevarul” (de exemplu ca cineva sau intr-un loc miroase urat, sau ca cineva arata urat, sau ca cineva este rau etc.). De ce ne-am supara pe cei acre ne spun verde in fata “adevarul”?. Pentru ca un copil o spune sincer, fara rautate si fara sa porneasca de la idei preconcepute, dintr-o moralitate impusa de familie sau societate. Si de obicei nu te poti supara pe un copil, pentru ca el ce spune nu incarca cu energia emotionala a fricii sau a urii pe care adesea suntem noi tentati sa o facem.
Si intelepciunea batranilor, care si-au trait experienta vietii, da tot intr-o naivitate, adeseori gresit inteleasa. Simplitatea in care ei gandesc si vad lucrurile iti reaminteste ca important este felul in care iti traiesti viata si nu cate acumulezi in ea. Batranii spun la randul lor adevarul pentru ca in timp au scapat de frica de a fi judecati, interpretati gresit, si mai ales pentru ca au ajuns intr-un punct in care “nu mai au ce sa piarda” daca spun lucrurilor pe nume. Si, precum copiii, reusesc sa spuna lucrurile aparent “dureroase” cu detasarea omului care vede dincolo de aparente.
Naivitatea nascuta din iubirea fata de viata si fata de tot ceea ce ne inconjoara, si nu naivitatea nascuta din ignoranta, acea naivitate care ne da puterea de a incepe fiecare zi cu bucuria cu care un copil se trezeste dornic sa se intoarca la joaca sau la lucrurile care ii fac placere, este cea care creaza optimismul si dorinta de a merge mai departe.
Naivitatea nu lasa loc orgoliilor si cel mai adesea ofera o vindecare profunda a mentalitatilor care nu rezoneaza cu iubirea, iertarea si acceptarea.
Cum ar fi sa traim intr-o lume de naivi plini de intelepciune?
andreea.talmazan@astrocafe.ro