Natura umană și joaca pe planetă

Care este cea mai mare bucurie a copilăriei? Desigur, joaca! Protecția familiei și mediul înconjurător sunt importante pentru cadrul de joacă. Firește, dacă toate aceste condiții sunt întrunite, copilăria devine o amintire fantastică. Dar chiar și dacă nu e cea mai fericită experiență, ea tot rămâne scrisa în noi. Și apoi, pe tot parcursul zilelor de trăit în aceasta existență, ne raportăm și acționăm din ce am trăit și experimentat atunci. Joaca continuă pe măsură ce trec anii și, acumulând noi experiențe și cunoașteri, construim cadre noi de joacă și devenim serioși. În joaca noastră suntem absorbiți și ne luăm în serios atât de tare încât nu o mai numim joacă ci treaba serioasa.

Deși, la întrebările clasice pe care le-am primit în copilărie de tip: “ce vrei să te faci când vei fi mare” fiecare răspundea cu ceva ce i se părea interesant și îi stârnea curiozitate – doctor, aviator, inginer, etc. Iar răspunsul venea din spațiul de joacă. Așa vedeam joaca în viitor, pentru noi.

Toată existența noastră este plină de rezultatul jocului copilăriei devenit serios la maturitate. Și pe măsură ce trec anii și mergem înainte, (Slavă Domnului că nu exista înapoi!) am inventat cadre noi de joaca și am inventat jucării noi. Tot ce se afla în jurul nostru este creația unui copil care se joacă pe tot parcursul vieții. Chiar dacă biologia și universul înconjurător îi schimba structura fizica și mentală. La bază e un copil jucăuș.

Așa au apărut avioanele și vapoarele, excavatoare și buldozere și macarale, laptopuri și telefoane mobile, rachete și tancuri, mașini și camioane, etc. Putem enumera invenții încă două zile și tot n-am termina cu tot ceea ce a inventat omenirea. De dragul jocului.

Apoi, copilul devenit adult a inventat reguli pentru joc. Apoi a creat spațiul de joacă. Apoi a invitat și alți copii deveniți adulți să joace jocul. Fiecare intră pe terenul de joacă al celuilalt, zilnic. Invitația e permanentă.

Odată ce mizele jocului cresc și regulile devin mai complexe, și energia și interesul pentru câștig crește. Și fiecare participant se antrenează și își croiește tactici și strategii și alianțe prin care să câștige. Și la jocul lui, și la jocul celorlalți. Unii sunt chiar foarte buni. Reușesc chiar să reinventeze jocul și să-l ducă la un nivel și mai ridicat, și mai solicitant.
Astfel, au apărut și problemele. Unii nu apucă să se pregătească suficient și caută să trișeze. Caută să treacă pe lângă reguli dar să obțină rezultatul promis câștigătorului. Fară să joace jocul corect.

Asta se întâmplă din varii motive. Fie unul schimbă regulile în timpul jocului, fie altul vrea să fure jucăriile celuilalt, fie unul nu mai are răbdare cu maturizarea, fie nu îi place jocul dar trebuie să-l joace.

Așa arată lumea de azi. Un loc de joacă pentru copiii maturizați în diverse stadii! Nu vă uitați la vârstă.
Astăzi, rezultatul tuturor jocurilor de până acum ne-a adus în punctul în care suntem. Unii jucători au ajuns la un moment în care nu mai țin cont de reguli. Ceilalți jucători, considerandu-se lezați, au hotărât că e cazul să schimbe și ei regulile în favoarea lor. Și de aici întregul scandal uriaș în spațiul de joacă planetar. Și fecare jucător îi acuza pe tovarășii de joacă de trișare și strategii ascunse pentru a câștiga. Deși s-au jucat mult împreună și chiar le-a plăcut atmosfera. De aici și până la bătaie n-a mai fost mult.

Fiecare joacă acum cu ce are mai puternic, mai dur și mai periculos. Încă n-au scos tot pe masă. Și sper să nu o facă. Iar acești jucători care s-au încăierat strică joaca multor alti jucători, din nepricepere și egoism, din furie și frustrare. Și o fac pentru că stiu toți, fiecare dintre ei, că acest joc nu va avea un câștigător pentru că nu a fost jucat corect de nici o parte. Și pentru că mereu vor să fure jucăria celuilalt sau, dacă nu, să i-o strice.

Strică și joaca și celor cu macarale și buldozere, a celor cu avioane și vapoare, practic a tuturor celorlalți care se jucau și ei prin preajmă. Strică chiar și joaca celor abia veniți pe Terra care încă nu au apucat să învețe jocul și joaca.

Sunt tare curios din ce copilărie vin acești jucători “finaliști” care strică tot în jur doar de dragul câștigului?
Cred că Tatăl lor ar trebui să îi trimită la colț o perioadă. Sau să îi închidă în casa până se liniștesc. Până nu strică tot.
E prea mult!

Cornel Svârlefus

Credit photo: Gabe Tomoiaga