Nici un maestru nu pica din cer
Un magician isi exersa arta dinaintea sultanului, castigand entuziasmul audientei. Sultanul insusi fu plin de admiratie si exclama: "Doamne, ajuta-ma, ce miracol, ce geniu!".
Dar vizirul sau il puse pe ganduri, spunand: " Inaltimea voastra, nici un maestru nu cade din cer. Arta magicianului este rezultatul harniciei sale si al exercitiului."
Sultanul increti sprancenele. Parerea diferita a vizirului ii stricase placerea pricinuita de numerele magice. "Om nerecunoscator! Cum poti sa pretinzi ca un asemenea talent vine din exercitiu? E asa cum am spus eu: ori ai talent, ori nu ai." Se uita dispretuitor la vizir si spuse: "Tu nu ai oricum nici un talent - afara cu tine, in inchisoare. Acolo imi poti cantari cuvintele. Si, ca sa nu fii singur, ca sa ai cu tine unul de seama ta, vei avea ca tovaras de celula un vitel."
Incepand cu prima sa zi in celula, vizirul se antrena sa ridice vitelulsi sa urce scarile din turnul inchisorii, carandu-l. Trecura luni; vitelul crescu pana ajunse un bou puternic si cu fiecare zi de exercitiu, puterea vizirului crestea.
Intr-o zi, sultanul isi aminti de omul din celula. Puse sa-i fie adus. Cand il vazu, fu coplesit de uimire: "Doamne, ajuta-ma, ce miracol, ce geniu!".
Vizirul, carand boul in bratele intinse, ii rspunse cu aceleasi cuvinte ca data trecuta: "Inaltimea voastra, nici un maestru nu cade din cer. In mila ta, mi-ai dat acest animal. Puterea mea este rezultatul harniciei si al exercitiului."
Text preluat din : Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie - Nossrat Peseschkian, Editura Trei
Sursa imagine: teendreamcenter.com
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla despre evenimentele si noutatile Astrocafe. Multumim!