Nimicul din noi
Aveți și voi momente de creiereală și de văicăreală? De stagnare și de false impresii că ba nu-i una, ba nu-i alta? Sau sunt singurul cojones care aleargă bezmetic cot la cot cu hamsterul pe rotiță? Că așa m-am simțit eu vreo două săptămâni, plângându-mă la cine era dispus să mă asculte că nu-s în stare, că nu pot, că nu și nu, că nu-mi vine nimic!
Noroc cu soră-mea, "dășteapta" clanului cojonesilor de preerie, care - sătulă de tânguielile mele - îmi spuse, exasperată probabil de nehotarârea mea : "dacă tot ce îți vine e nimic, atunci taci și scrie-l!".
Soro, ți-ai scrântit mansarda? Cum adică să scriu despre nimic? Ce este nimic pentru mine și ce este nimic pentru tine? Seamănă nimicul meu cu nimicul tău?
Cât limităm nimicul din noi sau cât ne limitează nimicul pe noi? Sunt limitările "Nimic"? Frica de ieșire din zona de confort este nimicul fricii?
Păi nu-mi ședea mie mai bine braț la braț cu hamsterul pe rotiță? Dom'le, nici măcar familia nu mai e ce-a fost, acu' te pun la treabă și te-aruncă în groapa nimicului.
Am ales să îi arunc o privire, să îl văd și poate chiar mai mult, să ne împrietenim... că e al meu, Nimicul meu.
Asta ne este cel mai dificil, să renunțăm la un "ceva" al nostru, chit că nu ne este benefic sau folositor, dar este al nostru. Pe principiul păgubos "rău cu rău, dar mai rău fără rău ". Să mă iertați, dar nu-mi dau seama ce alcoolemie în tărtăcuță avea personajul care a debitat inepția asta pe care am tot auzit-o din copilărie. Adică nu dau nimic, că-i nimicul meu!
Revenind cu privirea la al meu, ce să vă spun, amărât și plin de jeg, un ghemotoc plin de purici și frici, la loc de cinste aflându-se autolimitarea posibilităților. Și mult mai multe, dar nu-s obișnuită să dau tot din casă! Și, ca să nu mă dezbrac de tot, mi-am tras flaușatele și-am dat fuga prin vecini să ii sondez în legătură cu nimicul lor. Vă las câteva nimicuri de reflectat:
ARTIST: "Nimicul meu are forma unei găuri cu multe nuanțe de gri. Ceva abstract."
TERAPEUT: "Nimic poate să fie modul prin care definesc că sunt în rahat dar nu vreau să vorbesc despre asta. Nimicul ia forma lipsurilor."
FILOLOG: "Nu prea există nimic. Dacă ar exista, ar fi lipsa vieții."
MANAGER: "Nimic este o percepție. NIHIL SINE DEO și, prin analogie, totul cu Dumnezeu. "
IT-st: "Nimic este ceva care nu ai, nu există, nu se oferă, nu se face. Este conceptul abstract prin care se exprimă inexistența a ceva, de obicei material sau lipsa întreprinderii unei acțiuni."
Câte nimicuri, atâtea percepții și definiții. Chiar așa, dar al vostru cum arată? Găsiți vreo asemănare? Aștept nimicurile voastre cu nerăbdare și curiozitate.
Vă îmbrățișez verde și cald,
Visătoarea Solară - https://www.facebook.com/profile.php?id=100078402556476