Nu e nevoie să minți, e de ajuns să taci

Relațiile dintre oameni ar fi cu totul altele, dacă și-ar putea citi gândurile. Dar nu pot. Dacă vorbele pot fi puse la îndoială, pot deforma realitatea, pot amăgi, pot fi contestate, judecate, pedepsite, gândul are libertatea supremă de a rămâne mereu neatins. El aparține doar minții în care sălășluiește și nu întâlnește niciodată obstacole care l-ar putea opri din mersul lui către orice destinație ar dori. 

Celor care au răbdat ani grei de detenție li s-au încătușat mâinile. Atât. Gândurile nu purtau povara lanțurilor, puteau trece dincolo de ostilitatea gratiilor și puteau atinge cerul. Cu libertatea gândului, captivii celulelor cenușii au găsit forța de a aștepta ziua când vor putea ieși de acolo. Pentru că nu există nicăieri temniceri pentru gânduri.

Când oamenilor din jurul tău nu le place să audă adevărul, aceeași libertate a gândului te poate salva. Nici nu e nevoie să minți, e de ajuns să taci.

Și cei care își fac o profesie din a te obliga să crezi ceea ce îți impun ei stau liniștiți, înșelați de vigilența adormită. În astfel de condiții, gândul devine o armă de apărare mai eficientă decât cuvântul, care, o dată rostit, poate atrage după el consecințe dintre cele mai dramatice.

Gândul știut numai de tine este pașaportul tău valabil pentru orice călătorie în lumile tale,  în orice moment și fără vize restrictive. Când te afli într-un context nefericit, pleci într-o astfel de călătorie, timp în care poți privi senin sub avalanșa de vorbe grele și amenințări. 

Cel care te otrăvește cu vorbe contondente, cu reproșuri absurde, cu amenințări distrugătoare nici nu știe că, de fapt, tu ești absent. Ești foarte departe și nu poți fi atins cu niciun chip.

E adevărat că, pentru a ajunge la performanțele despre care vorbesc eu aici, e nevoie de foarte multă exersare! Nu e ușor, dar nici imposibil. Merită să încerci, pentru că libertatea gândului atrage după ea libertatea individului.

Dobândirea acelui autocontrol care te ajută să știi când să taci și când e momentul să vorbești deschis este recompensa care schimbă vieți. 

Pentru a trăi curajos ai nevoie de gânduri curajoase. Treptat, învelișul tău temător va ști că se poate bizui pe structura intangibilă a interiorului tău, unde există toate rezervele de energie necesară pentru a ajunge la convingerea că ești mai puternic decât credeai tu însuți. 

Și mai țineți minte un lucru: puterea voastră va veni întotdeauna dinlăuntrul vostru, niciodată din afară!

Autor: Dara Codescu