Nu face presupuneri inutile
Noi avem tendinţa de a face presupuneri asupra oricărui lucru. Necazul este că ajungem să credem că ele chiar sunt adevărate, că sunt realităţi. Noi facem presupuneri asupra a ceea ce fac sau gândesc ceilalţi, interpretăm propriile noastre prezumţii la modul personal, după care îi blamăm pe ceilalţi şi reacţionăm negativ, transmiţându-le emoţiile noastre otrăvite şi rănindu-i prin cuvintele noastre.
Veşnicele scenarii pe care le creăm nu înseamnă altceva decât noi probleme. Noi facem presupuneri, înţelegem greşit, interpretăm totul la modul personal şi sfârşim prin a crea o mare dramă pentru absolut nimic.
Toate supărările şi dramele pe care le-am trăit în viaţa noastră îşi au rădăcinile în faptul că am făcut scenarii şi le-am dat o interpretare personală. Gândiţi-vă măcar o clipă la adevărul acestei afirmaţii. Tot acest autocontrol al oamenilor, lipsa de încredere reciprocă în relaţiile dintre ei, au la bază simple presupuneri şi interpretări personale. Întregul vis al iadului se bazează pe această premisă.
Noi creăm foarte multă otravă emoţională prin simplul fapt că facem presupuneri şi le dăm o interpretare personală, lăsându-ne afectaţi de ele, căci de cele mai multe ori noi începem să bârfim chiar în legătură cu propriile noastre presupuneri. Să ne aducem aminte: modul în care oamenii comunică unul cu celălalt în visul răului, transferându-şi otrava de la unul la celălalt, este bârfa.
Din cauză că ne este frică să întrebăm pentru a ne lămuri, noi facem presupuneri şi credem că avem dreptate în legătură cu presupunerile noastre; apoi ne apărăm presu-punerile şi încercăm să facem pe altcineva răspunzător. Este întotdeauna mai bine să nu facem presupuneri, întrucât presupunerile pe care le facem ne produc suferinţă.
Marea mitote din mintea umană creează un haos complet, care ne face să interpretăm totul şi să înţelegem greşit totul. Noi nu vedem decât ceea ce dorim să vedem şi nu auzim decât ceea ce dorim să auzim. Noi nu percepem lucrurile aşa cum sunt ele cu adevărat. Avem obiceiul de a visa fără nici o bază reală. De fapt, noi creăm o întreagă ţesătură în imaginaţia noastră.
Atunci când nu înţelegem ceva, facem presupuneri despre semnificaţia sa, iar când adevărul iese la iveală, balonul de spumă din visele noastre se sparge şi noi descoperim că nu era deloc ceea ce crezuserăm noi.
Don Miguel Ruiz
Sursa: Cele patru legăminte - Editura MIX
Imagine:http://7-themes.com