Nu mai face proiecţii
Jung afirmă că umbra ne spune să ne ignorăm slăbiciunile şi să le proiectăm asupra celorlalţi oameni. Astfel, pentru a evita să simţim că nu suntem suficient de buni, noi preferăm să considerăm că ceilalţi oameni nu sunt suficient de buni. Există nenumărate exemple în această direcţie. Unele sunt triviale, dar altele ţin de viaţă şi de moarte.
Astfel, starletele de cinema sunt criticate că au slăbit prea mult, în timp ce întreaga naţiune tinde să devină obeză. Mişcările anti-război sunt denunţate ca anti-patriotice, în timp ce toată lumea plăteşte taxe pentru a ucide cetăţenii unei alte ţări care nu a făcut niciun rău Americii. Toţi oamenii se folosesc de mecanismul proiecţiei pentru a evita să privească în ei înşişi.
Urmăreşte să înţelegi că proiecţia este doar un mecanism de autoapărare inconştient. Tiparul proiecţiei este următoarea afirmaţie: „Nu pot recunoaşte că simt acest lucru, aşa că îmi voi imagina că tu eşti cel care îl simte". Spre exemplu, dacă nu eşti conştient de propria ta mânie, este uşor să etichetezi un grup ca fiind violent şi să te temi de el.
Proiecţia este extrem de eficientă. Ea conduce la o falsă acceptare de sine, bazată pe sentimentul că: „Eu sunt în regulă; ceilalţi nu sunt". Adevărata acceptare de sine îi include întotdeauna şi pe ceilalţi oameni. Atunci când te simţi bine în pielea ta, nu ai niciun motiv să critici pe altcineva.La modul ideal, ar trebui să nu mai condamni şi să nu mai judeci pe nimeni.
În realitate, anihilarea umbrei reprezintă întotdeauna un proces (nu se poate realiza dintr-odată). Pentru a înceta să mai proiectezi trebuie să înţelegi mai întâi că faci acest lucru, să intri în contact cu sentimentele tale ascunse sub suprafaţa conştiinţei şi să te reconciliezi cu ele. Proiecţia nu este niciodată neutră. Ea se manifestă ca o energie negativă, deoarece sentimentele pe care le ascunde sunt întotdeauna negative.
Acest lucru ne poate fi de folos. Orice om ştie când este furios sau anxios. Acestea sunt sentimente specifice umbrei. Ori de câte ori îţi direcţionezi mânia asupra unei alte persoane sau ori de câte ori vezi pretutindeni motive de teamă (respectiv, când trăieşti o stare de spirit negativă), tu ai de-a face cu un exemplu clar de proiecţie. Sper că îţi dai seama de diferenţa care există între sentimente şi proiecţia lor: mânia poate fi uneori utilă, dar direcţionarea ei asupra unei alte persoane (prin acuzarea acesteia) nu este niciodată.
Societatea îşi doreşte să îi acuzi pe ceilalţi oameni, căci la baza ei stă gândirea de tip: „Noi contra lor". Aşa se explică vocea pe care o auzi uneori în minte şi care îţi spune că trebuie să se termine odată cu „ei" - cu teroriştii, cu comuniştii fară Dumnezeu, cu
dealerii de droguri, cu criminalii sau cu pedofilii. Practic, lista poate continua la nesfârşit.
De aceea, în loc să crezi toate motivele care ţi se spun pentru a-i acuza pe „ei" şi pentru a-i condamna pentru greşelile lor (motive care, între noi fie vorba, pot fi valabile), mai bine apuc-o pe o altă cale. Priveşte-te pe tine însuţi şi întreabă-te pentru ce te învinovăţeşti.
Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson
Sursa: Efectul Umbrei - Editura ADEVĂR DIVIN
Imagine: lonerwolf.com