Numără-ţi prietenii câte trei

Se spune că Noe a luat pe Arcă doar câte două animale din fiecare specie. Deşi, poate, o decizie înţeleaptă, având în vedere circumstanţele, hotărârea lui era, fără îndoială, legată de reproducere. Dacă ar fi gândit în termeni sociali, ar fi luat, probabil, câte trei animale. Cel puţin acesta este mesajul câtorva studii recente, care sugerează că reţelele noastre sociale au o structură specifică bazată pe multipli de trei.

Cu toţii ştim că putem distinge prietenii de cunoştinţe pe baza a ceea ce simţim faţă de ei. Prietenii sunt cei cu care vrei să-ţi petreci timpul, câtă vreme cunoştinţele sunt cei a căror companie este mai mult un interes de moment. Dar se pare că în viaţa reală facem judecăţi chiar mai subtile.
Poate mai contrariant este faptul că privind modelele de relaţii din cadrul grupului de 150 de membri, care constituie lumea noastră socială, pot fi detectate câteva cercuri de intimitate.

Cel mai apropiat grup cuprinde între trei şi cinci persoane. Aceştia par să formeze micul nucleu de prieteni foarte buni la care apelezi la nevoie – pentru sfaturi, alinare sau poate chiar pentru un împrumut ori pentru ajutor de orice fel. Deasupra acestuia se află un alt grup puţin mai mare, care cuprinde alţi zece oameni. Şi, deasupra acestuia, un altul ceva mai mare, de vreo 30 de indivizi.

Numărul membrilor care formează aceste cercuri de cunoştinţe nu pare a urma un model evident. Dar, dacă ne gândim la fiecare cerc succesiv ca incluzând cercurile interioare, apare foarte clar un tipar: acestea par a forma o secvenţă care este înmulţită cu trei (în mare, 5, 15, 50 şi 150). De fapt, mai există cel puţin două straturi dincolo de acestea: o grupare de aproximativ 500 şi o alta de 1 500.

Filosoful grec Platon a reuşit chiar să identifice următorul strat: a descoperit că 5 300 de persoane (şi pot să îi acord fericit încă 300 de oameni) reprezintă dimensiunea ideală a unei democraţii... Nu suntem siguri ce corespondenţi au aceste cercuri succesive în viaţa reală sau de ce ar trebui să vorbim de multipli de trei, dar unele cercuri corespund unor grupări bine-cunoscute.

Grupul de 12–15 membri, de exemplu, este cunoscut de multă vreme de psihologii sociali ca „grupul de simpatie“ – toţi cei a căror moarte te-ar îndurera cu adevărat. Curios este că aceeaşi cifră reprezintă dimensiunea tipică a echipelor sportive, numărul juraţilor la un proces, numărul apostolilor... şi lista continuă.

Grupul de 50 corespunde taberelor tipice de noapte ale populaţiilor de vânători-culegători, precum aborigenii din Australia sau boşimanii San din sudul Africii. Iar 1500 este dimensiunea medie a triburilor populaţiilor de vânători-culegători (triburi definite, de obicei, ca totalitatea celor
care vorbesc aceeaşi limbă sau, în cazul limbilor mai răspândite, acelaşi dialect).

Se pare că fiecare dintre aceste cercuri de cunoştinţe cartografiază destul de precis două aspecte ale modului în care relaţionăm cu prietenii noştri. Unul este frecvenţa cu care luăm contact cu aceştia – cel puţin o dată pe săptămână, pentru cercul interior de cinci, cel puţin o dată pe lună, pentru cercul de 15, şi cel puţin o dată pe an, pentru cei 150.

Dar acest fapt pare, în acelaşi timp, a coincide cu sentimentul nostru de intimitate: avem cele mai intense relaţii cu primii cinci, dar avem o relaţie puţin mai rece cu ceilalţi zece oameni, care formează următorul cerc, de 15. Iar temperatura relaţiilor scade progresiv la următoarele două straturi (cele din cercul de 50 şi de 150). Aşadar, s-ar părea că există o limită a numărului de oameni alături de care ne putem bucura de un anumit nivel de intimitate.

Locurile în cercul tău de prieteni sunt limitate şi, dacă apare în viaţa ta o persoană nouă, cineva trebuie să retrogradeze la următorul nivel pentru a-i face loc. Interesant este că rudele apar mai des decât ne-am aştepta pe fiecare dintre aceste niveluri succesive. Asta nu înseamnă că trebuie să le includem (nici măcar să ne placă!) pe toate neamurile noastre, dar se pare că rudele se bucură de un tratament preferenţial: atunci când competiţia este egală, sângele rămâne sânge şi suntem mai dispuşi să-i ajutăm pe cei înrudiţi cu noi.

Robin Dunbar

Sursa: De câţi prieteni ai nevoie? - Editura Litera

Imagine:www.humideas.com