Numerologia generațiilor. Înainte și după anul 2000
Criza generațiilor este semnul evoluției la nivel colectiv, iar ca orice proces de maturizare, formarea identității unei generații se face prin contestarea unor valori și norme sociale valabile înainte, ceea ce conduce la crearea unei noi filosofii de viață care va fi, la rândul său, reformulată de către cei ce vin după. E firesc ca pe vremea noastră să nu fie ca pe vremea lor...
Toți oamenii născuți în decursul unui deceniu au în comun cel puțin o cifră prezentă în anul nașterii, care descarcă informații la nivel de subconștient colectiv. Fiecare generație duce experiența individuală și colectivă la un alt nivel de înțelegere a vieții și de interacțiune socială. Diferențele de viziune provoacă invariabil neînțelegeri, probe de toleranță și acceptare sau, după caz, ciocniri de putere. Numerologia explică de ce tranziția majoră s-a făcut la granița dintre anul 1999 și anul 2000, de unde au început să se zguduie fără precedent relațiile de familie, sistemele, instituțiile, abordarea sănătății și, mai ales, a educației.
În această tranziție de la un mileniu la altul, de la cei născuți în ani cu 1 în față la cei născuți în ani care încep cu 2, cunoașterea numerologică oferă instrumente de înțelegere și de acțiune pentru părinți, șefi, parteneri, profesori. Schimbarea frecvențelor numerologice descrie mutațiile de ansamblu pe care fiecare individ le manifestă într-un anume grad, pe un anume palier al vieții sale. Trecerea în revistă a particularităților fiecărei generații descrie evoluția sistemului de valori sociale și particulare, criza generațiilor fiind, în fapt, o criză a valorilor.
Generația ‘40
Cei născuți între 1940 și 1949 reprezintă generația oamenilor pragmatici, a celor muncitori și responsabili. Sunt oamenii care întotdeauna se orientează după soluții. Fiind vorba despre cei născuți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial sau imediat după, au suportat crizele existențiale ale acelei perioade. Ei sunt obișnuiți să ducă greul în orice situație, cu eficiență maximă, devenind inovatori în abordarea problemelor și a crizelor. Crescuți ca niște supraviețuitori, au învățat de mici să fie solidari cu ceilalți și să-i ajute să depășească situații grele de viață. Ei sunt oamenii pe care te poți baza oricând, aflați în spatele oamenilor de succes, deseori în spatele unor copii, nepoți sau discipoli cu un înalt grad de responsabilitate, de multe ori publică.
Aceasta este și o generație de oameni muncitori, devotați, care adesea merg înainte chiar dacă nu mai e cazul și care nu știu să se oprească la timp. Un alt atribut al celor născuți în acest interval este simțul critic, atenția la detalii putând fi aliat de nădejde în orice meserie, dar și prilej de reproșuri și disconfort în relații și în viața de familie. Ei funcționează foarte bine doar când au scopuri și motivații bine stabilite, dar au de învățat să nu se compare cu alții și nici să nu-i compare pe cei dragi cu alții, pentru că riscă să-i facă să se simtă mici și să le ia puterea. De altfel, lor le place să se simtă la putere, mai ales deasupra altora.
Generația ‘50
Generația celor născuți între 1950 și 1959 au în comun numărul 5, simbol al comunicării și al relațiilor. Sunt oamenii care au învățat să supraviețuiască în plan social creându-și relații. Ei apelează la relații ca să-și rezolve problemele, bazându-se permanent pe alți oameni sau pe alți oameni care cunosc alți oameni care pot să-i ajute. Mecanismul lor de funcționare imită pânza de păianjen prin țeserea de intrigi sau, după caz, lanțul slăbiciunilor, printr-un sistem de îndatorare reciprocă. Specifică acestei generații este latura rațională, orice fel de informație fiind filtrată prin logică.
Ei pun mare preț pe rațiune, pe intelect, pe dovezi palpabile, majoritatea propovăduind supremația minții și a științei asupra intuiției și a credinței. Această viziune asupra vieții se justifică și prin prisma faptului că 5 este un număr al senzațiilor, prin urmare este firesc pentru cei născuți în generația ‘50 ca un lucru să aibă valoare doar dacă poate fi experimentat printr-unul din cele 5 simțuri. Altfel, dacă ceva are doar substanță fără formă nu prezintă interes ori stârnește scepticismul. Greu de convins, cei născuți în această generație sunt foarte convingători și consumă multă energie ca să le inoculeze și altora adevărul lor.
Generația ‘60
Generația oamenilor născuți între 1960 și 1969 nu este deloc ferită de un exces de responsabilități. Este o generație de oameni implicați, uneori mult prea responsabili, pentru că intră deseori în trunghiul dramatic, devenind pe rând salvatori, călăi sau victime. Cu un accentuat spirit de sacrificiu deseori greșit înțeles, cei născuți în generația ’60 au instincte de grijă și protecție ieșite din comun, cu mențiunea că exagerează oferind ajutor și făcând lucruri în locul altora, ajungând să dea dependență și să se înconjoare de persoane neputincoase ori iresponsabile, care nu se descurcă fără ei. Aceasta este generația celor care se dau peste cap să ofere și pierd, pentru că oferă mai mult decât trebuie cui nu e cazul.
Această generație dă cele mai multe rateuri în rolul de părinți și copii ori în toate cazurile în care ei le oferă copiilor și părinților (pe care îi infantilizează) mai mult decât le este necesar sau fără ca eforturile lor să fie apreciate. Mai mult, această generație plătește foarte scump pentru convingeri, întrucât membrii săi cred că au întotdeauna dreptate, nu le stă în fire să asculte și își dau seama că au greșit direcția când deja nu se mai poate schimba mare lucru. Viața le oferă, desigur, confirmări pentru ceea ce cred, numai că de cele mai multe ori ajung să facă lucruri pe care le-au condamnat la alții, tocmai ca să învețe să nu mai judece. Este și generația ucenicilor vrăjitori, a celor ce pun în mișcare energii pe care nu le stăpânesc, dar pentru care ajung să plătească alții.
Generația ‘70
Cei născuți în decursul celor 10 ani dintre 1970 și 1979 stau la baza efervescenței spirituale pe care o trăim. Căutările lor îi împing să populeze cursurile de spiritualitate, dezvoltare personală, ezoterism, mânați de firul invizibil al une nevoi mai presus decât ei de a se conecta cu sinele, cu sufletul lor. Generația ’70 este o generație care sfidează tradiția, ei nu prea se conformează standardelor și normelor sociale, având în planul de viață un viraj spectaculos prin care ies din tiparele sociale, pornind în căutarea sensului propriei vieți și a drumului propiu.
Specific celor din această generație este ca, în prima parte a vieții, să meargă pe un drum bătătorit, pe care respectă așteptările părinților, ale societății, ale partenerului, până când apare un moment de trezire asociat cu o mare pierdere (a unei relații, a unei persoane, a averii, a unei funcții, a sănătății), care-i împinge spre autocunoaștere și spre descoperirea unicității personale. Această cale a regăsirii de sine trecând printr-un ciclu de suferință este emblema generației ’70.
Practic, acești nativi au întâlnire în această viață cu spiritualitatea, având de înțeles că viața lor face parte dintr-un plan divin. Altfel, doar fug de viață, se amăgesc și trăiesc în iluzii care îi înghit fără să mai poată percepe adevărul, considerând că deja au atins infinitul, știu tot și dețin adevărul absolut. Experiențele de viață le sunt date ca să-și trezească în ei credința în Dumnezeu și în ceva mai măreț decât ei, cum ar fi un ideal sau o cauză socială, și să trăiască la înălțimea principiilor care sublimează valorile materiale.
Generația ‘80
Pe lângă conotația de putere, numărul 8, ce se regăsește în data nașterii la toți cei născuți între 1980 și 1989, semnifică „transformare”. Tipic pentru acești nativi este să trăiască mai multe vieți într-o singură viață, deci să o ia de mai multe ori de la capăt, de la zero sau chiar de la minus. Generația ’80 este provocată să se reinventeze periodic, atât din punct de vedere personal, cât și professional. Lipsește total acea linearitate specifică generațiilor anterioare, viața lor fiind în acord cu legea ritmului, ce prevede suișuri și coborâșuri, succese miraculoase alternate cu eșecuri răsunătoare. Cei ce aparțin acestei generații sunt predispuți la o continuă regenerare, ei permanent progresează și, în momentul în care se plafonează, sufletul nu le permite să se învârtă prea mult în cerc, așa că ori inițiază ei o schimbare, ori sunt puși în fața faptului împlinit și nu au altă șansă decât să accepte de voie sau de nevoie o decizie impusă de alții. Mai devreme sau mai târziu, ceea ce nu corespunde cu binele lor suprem dispare sau îi obligă la o renunțare ce vine la pachet cu lecția vindecării de atașament: sunt nevoiți să renunțe măcar o dată în viață la o relație, la o casă, la bunuri materiale, la un loc de muncă, la o poziție socială.
Acești nativi știu prea bine că înțelepciunea constă în a ști la ce să renunți și că Universul umple orice spațiu gol cu ceva superior. Cu toții au de înțeles că pe planeta noastră există timp și că, în planul fizic, al formei, lucrurile încep și se termină, având o durată determinată și un scop precis. Cei ce nu acceptă transformarea și pierderile ajung să se zbată în lupte materiale și suferință. Cei ce acceptă că singura certitudine este schimbarea trăiesc viața ca pe un joc ce îi poartă mereu spre nivelul următor, care îi face să transforme orice pierdere într-un câștig și orice sfârșit într-un nou început.
Mai mult, cei ce aparțin acestei generații au darul de a scoate la suprafață tot ceea ce nu funcționează, este ascuns ori ținut secret și de a arăta cu degetul tot ceea ce trebuie corectat. Prin simpla prezență, ei participă la o curățare și la o transformare la nivel foarte profund social, având darul de a scoate la suprafață lucruri neștiute sau în neregulă.
Generația ‘90
Generația celor născuți între 1990 și 1999 este cu atât mai specială cu cât poartă amprenta unui dublu 9, dacă nu chiar a unui triplu 9. Această categorie de nativi poartă cu ea o misiune personală de natură socială, colectivă, ce constă în creșterea calității vieții la nivel general. Odată cu această generație apar factori de progres uman, social și tehnologic, pentru binele comun. Este o generație de persoane angajate social, în cauze precum salvarea speciilor pe cale de dispariție, reducerea poluării sau creșterea inserției sociale a persoanelor defavorizate. Starea de bine general și sănătatea nu doar a individului, ci a mediului, sunt consecințe ale manifestării membrilor acestei categorii. Ei ridică starea de spirit a celorlalți prin credința într-o lume mai bună.
Idealiști și vizionari, pierd însă uneori contactul cu realitatea, grăbindu-se să ajungă acolo unde nu toți ceilalți sunt pregătiți să-i urmeze. Foarte sociabili și asociativi, ei sunt una din cele mai gregare generații, având nevoie să funcționeze în anturaj, în grup, în echipă. Cu o mare disponibilitate, gata să sară în ajutorul celor ce au nevoie sau îi solicită, cei născuți în generația ’90 au însă prostul obicei de a-și uita prioritățile și de a-și da un loc mult prea important în viața celorlalți. Ei răspund la apel, uită uneori de ei și se pierd în problemele altora. A spune „nu” este o adevărată provocare pentru ei. Când își pierd direcția și se lasă absorbiți în povești care nu sunt ale lor riscă să aibă parte de situații cudate, de răsturnări de situație neașteptate, de plăți pe care le fac în locul altora.
Calitatea oamenilor de care se înconjoară este esențială pentru ei, lecția majoră fiind aceea de a învăța să-și aleagă oamenii, pentru că altfel sunt candidați la rolul de țapi ispășitori. Pentru ei, ceea ce e departe devine mai important decât ceea ce este aproape, având tendința de a se înstrăina de cei dragi sau de cei care-i iubesc și îi apreciază cu adevărat, în timp ce se lasă acaparați de altă treabă. Cei din această generație au de cultivat discernământul, deciziile prin care să se pună pe ei pe locul întâi și detașarea de rolul de salvatori de serviciu și de agenți de intervenție.
Generația ‘2000
Odată cu generația celor născuți după anul 2000 dispare, pe de o parte, nevoia de interacțiune directă cu alți oameni, iar pe de altă parte, programul din subconștient al vieții trăite ca pe o competiție. De aici rezultă nașterea unor generații virtuale, de indivizi care pot comunica ușor la distanță sau prin intermediul tehnologiei, al rețelelor de socializare, al mediului online. Contactul direct tinde să fie cu atât mai plin de valoare, dar să se rezume la întâlniri strict necesare, la relații personale și la evenimente. După anul 2000 apar copiii care într-adevăr se motivează mai bine prin iubirea necondiționată a părinților decât prin limite stricte, apel la competiție și comparație cu alții.
Generațiile de dinainte de 2000 au acele numere 1 și 9 în anul nașterii care ascund o nevoie de a dobândi o poziție de putere asupra altora și un interes deosebit față de viața socială, cu standardele și normele sale general acceptate. Cei născuți după 2000 e de așteptat să-și cultive individualitatea și unicitatea, ignorând cutumele constrângătoare. Legile oamenilor devin mai puțin importante, societatea evoluând spre conectarea cu legile divine ale Universului. Copiii născuți după 2000 manifestă destulă dezorientare și tind să privilegieze cultul ușurinței și al plăcerii. Ei vor să facă în general doar ce le place, numai că au de înțeles importanța ordinii, a disciplinei și a muncii. Căci, în viață, ca să faci ce-ți place, faci mai întâi ce trebuie.
Toți cei ce vin la încarnare după 2000 au un nivel atât de ridicat de intuiție și de conectare la lumea invizibilă încât pot părea paranormali pentru părinții și bunicii lor, puși deseori în dificultate. Aceasta este însă noua stare de normalitate, a copiilor care înțeleg viața și relațiile dincolo de cuvinte și de argumentele minții. Ei citesc oamenii, se nasc cu cunoaștere și vin pe lume cu mai puțină rezistență și încrâncenare. Este fenomenală capacitatea lor de acceptare a unor situații care pentru cei născuți înainte de 2000 erau surse de traume, dar nu și pentru ei, care înțeleg viața la alt nivel. De exemplu, un divorț al părinților pentru care cineva născut înainte de 2000 avea nevoie de terapie este integrat lejer de copiii veniți pe planetă după 2000. Se schimbă inclusiv tiparele patologice și de vindecare.
Generația care vine din urmă începând cu anul 2000 redescoperă ADN-ul sufletului, care îl înlocuiește pe cel biologic. Legăturile de familie tradiționale încep să se destrame și să aibă importanță doar în măsura în care părinții și frații oferă susținere și înțelegere pentru alegerile de viață. Altfel, nativii de după anul 2000 se regăsesc în familii de suflete, căutând compania celor care împărtășesc aceleași afinități, în mijlocul cărora se simt în siguranță. Relația cu autoritatea se transformă, de asemenea, în mod fundamental, frica, abuzul și tirania nemaifiind metode eficiente în relația dintre părinți și copii. Acești copii nu mai știu de frică și nu pot fi inspirați decât prin puterea exemplului, fiind greu de subordonat cu forța.
Cei născuți după anul 2000 caută respect, motivație și încurajare. Vom continua analiza acestei generații din perspectiva relațiilor de familie și a educației într-un articol viitor...