O insulă întreagă într-un ocean de necunoscut
Când trăiești raiul, te întrebi...Oare când am terminat cu iadul...?
Când ajungi pe o insulă, în mijlocul oceanului, îți dai seama că nu mai ai unde să fugi, că te-ai predat în fața ei, în fața naturii, în fața divinității...în fața ta!
Yup...despre asta este vorba...mă las și mă înclin în fața prezentului, în fața Universului, în fața mea.
Prima mea experiență pe o insulă a fost cu atac de panică. În acel prezent nu înțelegeam cum pot să fiu în RAI și totuși să trăiesc acele stări.
Unii spun că nu este nevoie să călătorești departe ca să ajungi la tine, alții pot spune că fugi de tine cu cât distanța este mai mare, eu spun că o călătorie în NECUNOSCUT îți poate aduce atât de mult CUNOSCUT.
Folosim iadul de multe ori ca pe o apărare, ca pe o scuză, ca pe o extremă în care nu vrem să ajungem și proiectăm tot ceea ce nu vrem să acceptăm la ceilalți/la noi și așa ajungem să-l trăim zi de zi. Controlul...atât de bine îl cunosc...și ghici ce? Am ajuns să-l iubesc și să-i mulțumesc pentru tot ceea ce mi-a adus și mi-a luat!
Este timpul pentru IUBIRE, nu pentru rai, căci o gândire în alb negru, nu te poate aduce întreg în fața ta. Am avut multe întalniri cu ceilalți și m-am tot căutat prin ei. MINUNAT a fost! Mulțumesc!
Doar că părțile...nu formau întregul și cum zice Platon: "Partea nu are cum să fie bine, până când întregul nu este bine."
Și dacă aștepți ca ceilalți să-ți creeze raiul sau să fie responsabili de raiul tău doar pentru că tu crezi că le oferi raiul, îți amintesc o vorbă atât de...dulce: "Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!"
Fă-ți bine ție și oferă-ți ție, ca după, prin simpla ta prezență, să oferi și celorlalți!
Calculele cognitive: i-am dat asta, i-am făcut asta, i-am spus asta și inapoi nimic...vor dispărea doar atunci când esti capabil să îți oferi ție!
Și ghici ce, așa începi să înveți să și primești!
"No one has ever become poor by giving" Anne Frank
Să ne îmbogățim cu iubire!
Alexandru Ionuț Bătinaș