O intamplare, un Om al strazii, un Maestru...
E 12 noaptea. Dupa o zi in care nu am iesit din casa deloc pentru ca asa am simtit mi s-a facut foame. Ca sa nu merg singur sa mananc, nu ca m-ar deranja in vreun fel acest lucru, ii cer unei amice, cu care tocmai discutam pe YM, sa ma insoteasca. Nu vrea. E ok, i-am zis. Mai devreme imi dadusem jos lentilele de contact si, ca niciodata, am zis lasa ca o sa conduc fara.
Ies din casa, iau liftul, merg in linistea noptii, ajung la masina si pornesc usor. Fara ochelari sau lentile de contact. Pentru cei care nu stiu cum e cu miopia, le zic pe scurt ca e un fel de ceata si vezi doar foarte aproape, adica la cativa metri maxim. Ajung la McDrive, iar in cap aveam chestia asta ca nu pot comanda ca nu vad meniul. Asta inca sunt eu, imi fac probleme din cacaturi. Pana la urma, ajung si vorbesc la speakerul la care sunt intrebat si clarific cu femeia ce-mi vorbea in boxe ca nu stiu cum se cheama noua lor oferta de snitel. O lamurim, ii zic ca vreau doua bucati. Dau ocol si ajung la geamul unde trebuie sa platesc.
Un om, care imi arata ca un copil, se aseaza pe gard langa masina si stiam ca “cerseste”. Asta facem cu totii, judecam. E simplu. Vanzatoarea de la geam, amabila cu mine initial, incepe sa strige la copil sa plece ca nu are ce cauta aici. M-am uitat cu multa intelegere si compasiune la ea si i-am zis frumos ca nu e cazul sa plece pentru ca el e cu mine. Deschid celalalt geam al masinii pe partea dreapta si ma uit la omul cersind cu mainile impreunate si ochii inchisi. L-am intrebat ce vrea. A zis ca mancare. Eu imi luasem doua portii, si-i comand si lui o portie. Vanzatoarea imi da restul si i-l dau lui, fix 7 lei.
Ii spun omului sa mearga la fereastra cealalta ca vin si eu sa iau comanda si ii dau si lui portia comandata. Ajunge acolo, ajung si eu cu masina si mi se spune sa merg sa imi astept comanda in parcare. Vine cu mine. El la geam, eu in masina. Il intreb despre ce face, unde doarme, de unde are bani. La un moment dat, vine si comanda. Tipul cu punga cu mancare se uita la mine, se uita la om cu dezgust desi omul era curat si aranjat, imi da mancarea si pleaca. Scot o portie, i-o dau, imi scot si eu una si incepem sa mancam. S-a asezat jos langa mancare si vorbea cu mine, eu stateam pe scaun sus in masina. Inca ma simteam diferit. Ies din masina, ii cer sa se ridice de jos si sa isi puna mancarea langa a mea pe capota. Mancam si povestim. Ma bucur enorm ca nu am luat cu mine lentilele de contact. Il vedeam doar pe el si simteam ca imi spune adevarul in tot ce imi spune.
Terminam de mancat si-l intreb daca i-a placut. A zis ca da. Si multumesc. De mai multe ori. Il intreb daca s-a saturat si indoielnic a zis ca nu. Scot portia mea de-a doua si o rup in doua, ii dau jumate lui, jumate mie. Mancam. Il intreb daca crede in Dumnezeu. Imi raspunde ca da. Imi zice ca merge la biserica si ca are rugaciunea lui dar stie ca nu e bine sa o spuna ca asa stie el de undeva si i-am zis ca e ok. Ii spun ca daca vrea pot sa ii spun un secret in legatura cu rugaciunea. Imi zice da. Ii zic ca cea mai puternica rugaciune este sa zici Multumesc … Si a continuat el: Pentru Orice. Imi spune ca stie ca daca multumesti pentru ce ai, intotdeauna vei primi mai mult.
Am ramas cu ochii atintiti pe privirea lui iar ochii lui luceau cum nu mai vazusem. L-am simtit atat de puternic in momentul ala si am dat mana cu el si i-am multumit ca a stat de vorba cu mine. Mana mea e calda tot timpul, iar cand am dat mana cu el avea mana mai calda decat a mea. Iar m-am uiat in ochii lui si i-am zis ca va avea tot ce isi doreste el in viata asta. M-am urcat in masina si am plecat linistit ca mi-am luat o lectie despre judecata pe care o emiteam legat de cersetori. Nu incurajez sau descurajez in a le da bani sau nu cersetorilor, nu despre asta e vorba aici, ci doar spun atat ca orice om iti e Maestru, daca ai rabdare sa il asculti. Vreau sa cred ca am avut si ii multumesc pentru lectie.
Robert Pope