Oceanul nesfârşit de gânduri

Gândul este deopotrivă lumea întreagă, marile dureri, bătrâneţea, moartea, păcatul, pământul, apa, focul, aerul, eterul. Gândul este cel care îl leagă pe om. De aceea, cel care îşi controlează gândurile devine unadevărat Zeu pe acest pământ.

Trăim într-o lume de gânduri. La început există gândul. Apoi începe exprimarea acelui gând prin organul vorbirii. Gândirea este intim legată de vorbire. Gândurile pline de răutate, mânie sau amărăciune, îi rănesc peceilalţi. Dacă mintea, care este cauza tuturor gândurilor, dispare, la fel vor dispărea şi obiectele lumii exterioare.

Sunetul, pipăitul, forma, vederea, gustul şi mirosul, cele cinci învelişuri, trezirea, visul şi somnul adânc – toate acestea nu sunt decât produsul minţii. SANKALPA, pasiunea, mânia, legăturile, timpul – toate suntproduse de minte. Mintea este regale INDRIYAS-urilor sau al simţurilor, iar gândul este rădăcina tuturor proceselor mentale.

Gândurile pe care le percepem în jurul nostru (sub formă obiectelor exterioare) nu sunt decât minte exprimată în forme sau substanţă. Gândul creează, gândul distruge. Dulceaţa şi amăreala nu sunt proprietăţi ale obiectelor, ci ale minţii; ele îşi au sediul în subiect, în gândirea sa.

Toate obiectele acestei lumi sunt puse în legătură şi asociate numai prin jocul minţii, care le dă culoare, formă şi toate celelalte calităţi cu care suntem obişnuiţi. Mintea îşi poate asuma forma oricărui obiect lacare se gândeşte intens.

Prietenia şi duşmănia, virtutea şi viciul există doar în minte. Fiecare minte creează o lume a binelui şi a răului, a plăcerii şi a mâniei, doar prin propria sa imaginaţie. Binele şi răul, plăcerea şi durerea nuizvorăsc din obiecte; ele aparţin doar propriei voastre atitudini lăuntrice.

Nu există nimic bun ori plăcut în această lume; ele există însă în mintea voastră.

Swami Shivananda

Sursă: Puterea Gândului – Editura Deceneu
Imagine: http://1.bp.blogspot.com/