Ok, ești bun/ă!

De la ce m-am luat...? De la Facebook .

În spatele cuvintelor noastre stă adesea nevoia de a fi validați. Sunt o grămada de postari pe FB (mai ales cele prin care ne plângem de comportamentul celor din jur) care asta cer: validare. E ca și cum, dincolo de cuvintele alese pentru vitrină, omul din spatele lor ar striga: "eu sunt bun/ă, vedeți?!"

Ei bine, poate te întrebi de ce uneori ne vine să ne strigăm supărarea, să ne facem cunoscute frustrările, să-i angrenăm și pe alții în poveștile noastre... Poate și tu ai scris pe Fb sau ai făcut asta uneori... cu prietenii sau chiar într-un mediu necunoscut.

Rezultatul este că ceilalți te compătimesc, ajung să-ți dea dreptate, câștigi aliați... chiar dacă unii te vor dezaproba, măcar afli cum stai.

De ce facem asta? De ce scriem pe Fb ce nu ne place și/sau ce ne enervează/supără? Păi din mai multe motive. Unul dintre ele este acesta: să ne asigurăm că suntem buni. Ca am procedat bine. Că și alții ar fi făcut la fel. Că suntem morali.

In definitiv, toți vrem să fim buni. Uneori suntem nesiguri de bunătatea noastră. Și atunci avem nevoie de întăriri.

Dacă ești atent, vei vedea că oamenii strigă și se supără mai des când sunt mai nesiguri, când trec prin perioade de dezechilibru interior, când nu mai știu ce vor si încotro se îndreaptă. Strigătele lor nu sunt legate de alții, ci chiar de ei înșiși. Plângerile/criticile etalate sunt, de fapt, strigăte de ajutor!

De aceea, câteodată, când văd o "postare supărată" pe Fb, îmi vine să scriu: "ok, ești bun/ă". Și chiar o să fac asta. Toți avem nevoie de câte un reminder din când în când. Ca să rămânem buni...

Nicoleta Svârlefus