Onestitatea Spirituala

Onestitatea spirituala: de ce gandirea pozitiva si emotiile negative conteaza 

„Pentru a invata despre spiritualitate, pentru a deveni spiritual, trebuie sa renunti la tot ce crezi ca spiritualitatea reprezinta.”

Fara sinceritate traim in dezacord cu realitatea, ceea ce poarta cu sine o intreaga suita de probleme ascunse. Sinceritatea este adevarul si se refera la perceptia corecta asupra noastra, a celorlati si a lumii inconjuratoare.

Putem sa ne vindecam numai in masura in care suntem onesti, pentru ca ceea ce ramane neobservat, in mod special in interiorul nostru, va ramane, in mare, neschimbat. Iar spiritualitatea noastra nu face exceptie. In acest sens, voi discuta in primul rand despre sinceritatea intelectuala si emotionala, ca temelii pentru onestitatea spirituala. Asadar, va rog tineti aproape de mine pe parcus ce voi face aceasta expunerea, ce va constitui fructul resurselor noastre interioare, folosite in cel mai bun mod.

Sinceritatea intelectuala

Sinceritatea intelectuala este capacitatea noastra de a observa si de reda cu precizie, noua si celorlalti, ceea ce este adevarat in lume, ceea ce este adevarat pentru noi insine si pentru propria logica (daca aceasta este substantial interna) si ceea ce credem noi cu adevarat. Sinceritatea intelectuala se bazeaza pe abilitatea noastra subiectiva de a evalua la nivel mental ceea ce este cel mai probabil adevarat, factual, ceea ce reprezinta un alt mod de a descrie in mod rational si evident, de bun-simt.

Unele lucruri le consideram cu totii a fi adevarate. Acestea sunt numite consensual realitate obiectiva. Daca bei otrava, vei muri. Sa minti pe cineva pentru castigul personal, in detrimentul altora este dureros. Sa certi un copil este vatamator si lipsit de compasiune. Doar daca ai fi psihopat nu ai fi de acord cu afirmatiile de mai sus. Stiinta si bunul-simt evident ne informeaza despre adevarurile obiective. Acum stim ca Pamantul nu este plat, ca se invarte in jurul Soarelui si ca gravitatia este o forta invizibila ce face lucrurile sa cada pe Pamant. Toate acestea apartin factualului, sinceritatii intelectuale.

De asemenea, sinceritatea intelectuala se bazeaza pe gandirea critica, ce reprezinta capacitatea noastra de a rezona si de a ne asigura de o logica interna consistenta in orice pozitie sau discutie. Conform Wikipedia, „gandirea critica este limpede, gandirea rationala incluzand critica. Detaliile sale variaza printre cei care o definesc. Comform lui Beyer (1995), "gandirea critica inseamna sa emiti judecati clare, rationale. In procesul gandirii critice, ideile ar trebui sa fie argumenatte si bine gandite.”

Pe scurt, inteligenta emotionala ne ajuta sa constatam lucruri, indiferent ca acestea sunt de natura persoanala, interpersonala sau obiectiv-adevarata despre lumea fizica. Reaua-credinta intelectuala apare ca scuza, ca alibi si simpla justificare pentru aproape tot ce ne dorim, protejand de regula ego-ul nostru si avand ca rezultat suferinta, nu numai a noastra, ci in special a celor pe care ii iubim.

Sinceritatea emotionala

Sinceritatea emotionala este capacitatea noastra de a simti constient propriile sentimente, adevaratele noastre emotii, pe masura ce le experimentam in corpul nostru. Sinceritatea intelectuala o ajuta pe cea emotionala prin faptul ca se asigura ca lucrurile pe care ne bazam, credintele si implicit, raspunsurile, sunt adevarate. Asadar, onestitatea intelectuala ne ajuta sa fim mai sinceri din punct de vedere emotional. Daca nu suntem sinceri din punct de vedere intelectual, daca nu descoperim baza starilor noastre, putem genera emotii care nu sunt adecvate contextului extern al realitatii. Daca in acel moment am actiona in baza acelor emotii, fie doar si prin simpla lor exprimare, atunci suntem in pericol ca rezultatul sa fie agresiunea fata de altii si crearea de suferinta; iar lumea exterioara, cel mai probabil, nu merita reactia noastra care, daca am fi avut mai multa rabdare si mai multa sinceritate intelectuala cu privire la faptele situatiei, atunci am fi putut sa o evitam.

In mod reciproc, abilitatea de a simti emotiile noastre adevarate si de a trece prin cele dureroase ne ajuta sa evaluam realitatea mult mai onest. Daca nu suntem sinceri din punct de vedere emotional, atunci vom fi mai putin sinceri si din punct de vedere intelectual, deoarece emotiile inconstiente vor guverna deciziile, opiniile si gandurile noastre. Acest lucru este bazat pe o stiinta interesanta, mentionata un pic mai jos. De asemenea, vom fi mai inclinati sa actionam fata de ceilalti din durere („oamenii raniti ii ranesc pe ceilalti”).

Neurostiinta moderna ne informeaza ca majoritatea deciziilor si credintelor se nasc din emotii. Din acest motiv, sinceritatea emotionala si procesul in sine de vindecare si reducere a durerii emotionale este crucial pentru sinceritatea intelectuala. Cu alte cuvinte, multi oameni nu vor fi sinceri din punct de vedere intelectual, nu pentru ca faptele sunt obscure, ci pentru ca ei nu vor sa creada adevarul din cauza fricii de durere a emotiilor, chiar daca aceasta reprezinta moartea iluziilor lor. Asadar, daca putem accepta faptul ca „adevarul doare” si ne putem adapta ca atare, vom fi mai sinceri din punct de vedere intelectual, intr-un mai mare aliniament cu realitatea si, in final, mai productivi, eficienti, plini de bucurie si serviabili. Aceste aspecte pozitive apar, de regula, dupa ce facem pace cu adevarul, devenind mai impamantati, ajustand vietile noastre corespunzator.

Intr-un sens, toate sentimentele noastre sunt adevarate, pentru ca exista. Cu toate acestea, doar pentru ca simtim ceva, aceasta nu inseamna ca putem presupune ca ele sunt reale. De exemplu, doar pentru ca sunt suparata pe tine, nu inseamna ca tu meriti asta sau ca tu ai facut de fapt ceva care sa justifice supararea mea. Pentru a afla daca interpretarea mea este corecta pot utiliza gandirea critica, astfel incat sa aflu daca ceea ce cred despre lucrul care m-a suparat este adevarat. Daca descopar ca de fapt tu nu ai mancat jumatatea mea de pepene din frigider, atunci sentimentul meu, desi era real pentu mine, nu era real in presupunerea si proiectia facuta asupra ta.

Tin sa mentionez un aspect despre vindecarea emotionala, in contextul sinceritatii emotionale - daca nu am facut ceva munca de vindecare emotionala, nu putem fi atat de iubitori pe cat ne-ar placea, deoarece atunci cand butoanele noastre sunt constant apasate, tindem sa reactionam la factorul declansator, limitand astfel evolutia si iubirea noastra in actiune. Mai mult decat atat, lucrand intim cu durerile noastre, iau nastere in noi compasiunea si empatia fata de ceilalti aflati in suferinta (adica toata lumea). Cand putem accepta propria durere si ne putem scalda in proprile suferinte, pana cand acestea se curata, atunci putem sa extindem iubirea noastra fata de o lume care sufera. Cand nu facem aceasta munca personala, pierdem mult din suferinta, deoarece atunci cand evenimente externe dureroase declanseaza durerea noastra inconstienta cu care nu am lucrat, tindem sa ne aparam de aceasta si sa o dam la o parte. Cred ca acesta este unul dintre marele motive neconstientizate pentru care atat de multi neaga raul si criza schimbarilor climatice.

Asa cum nu ne putem vindeca fara sinceritate intelectuala, nici fara cea emotionala nu putem, deoarece nu stim ce anume simtim. Nesinceritatea emotionala, asadar, apare ca o deconectare dintre a ne simti emotiile si a fi constienti de acestea.

Intr-adevar, nesinceritatea intelectuala si emotionala sunt un mecanism de a face fata lucruriloe, ce ne permite sa continuam sa facem ceea ce facem, chiar daca este violent, crud, egoist sau da nastere nefericirii. Ambele ne permit sa negam realitatea si sa facem un haos din viata si planeta noastra. Ne previn din a ne trezi si din a ne transforma cu adevarat. Asemenea oameni poate ca nu realizeaza ca binele si abundenta pot fi gasite in onestitate si ca usurarea nu este atinsa prin ignorarea, ci prin imbratisarea ei, astfel incat violenta sa fie prevenita, iar iubirea in actiune sa fie promovata.

Asadar, experienta si constienta atat a intelectului, cat si a sentimentelor trebuie sa fie cat mai curate cu putinta, pentru a maximiza vindecarea emotionale si, in final, spiritualitatea. Daca acestea nu sunt curate (ceea ce este foarte probabil, avand in vedere ca trebuie sa ajungem sa ne convingem pe noi insine de faptul ca aspecte ale sinelui nostru fals, incluzand mult credinte, sunt adevarate), atunci, sa speram ca avem suficienta sinceritate si inteligenta, curaj si pasare incat sa incepem sa observam locurile in care nu suntem sinceri, atat in inima, cat si in minte. Aceasta incepe o spirala mai degraba catre iluzie si suferinta, ca sa putem descoperim prompt falsul simt de sine, astfel incat sa permitem umanitatii din noi sa iasa la suprafata. Acest adevarat simt de sine nu numai ca reprezinta absenta posibilitatii de vindecare a inimii si a tuturor punctelor negre din interiorul nostru, dar este sinele nostru complet functional, patruns de bogatii interioare psiho-spirituale, ceea ce eu numesc Nestemate ale Fiintei Umane, pe care le salvam de la eliminarea din inimile noastre.

Sinceritatea spirituala

Sinceritatea spirituala inseamna ca noi credem ceea ce este adevarat despre oricare dintre credintele spirituale pe care ni le asumam. Sa fii onest din punct de vedere spiritual inseamna, de asemenea, ca noi nu adoptam nicio credinta spirituala ca o cale secreta de a evita sa simtim emotiile dificile sau placute. Daca nu putem determina ce este adevarat, atunci, ca sa ramanem sinceri, spunem „nu stiu”. Ramanand in nestiinta noastra, in acel spatiu gol de angoasa existentiala, vom ramane sinceri din punct de vedere intelectual – nu vom inventa povesti ca sa umplem acel spatiu. Asadar, sinceritatea spirituala nu inventeaza chestii despre univers sau lume. Ea este informata atat de sinceritatea intelectuala, cat si de cea emotionala, ceea ce o face completa, integrata si intrupata. Cu toate acestea, integritatea spirituala, mai poarta cu sine un ingredient crucial...

Sinceritatea spirituala totala este fructul, rezultatul onestitatii intelectuale si emotionale ce au trecut, de asemenea, prin procesul transformarii emotionale, ceea ce este esenta vindecarii noastre emotionale. Rezultatul acestui proces ne livreaza o bogata viata interioara si o profunda, impamantata iubire pentru lume, deoarece in adancurile durerii de inima traite constient un lucru ciudat se intampla: inima noastra se contopeste cu lumea. Probabil nu se intampla la propriu (conform gandirii critice a sinceritatii intelectuale!), insa sentimentul in sine ne permite sa ramanem conectati la lume intr-o forma profunda, intrupata, in care putem ajuta lumea, ceea ce este sincer din punct de vedere emotional, complet ok si, in final, bun! Ceea ce oferim este sinele nostru profund, darurile si talentele noastre, care, in mod destul de convenabil ca o coincidenta, au fost trezite in procesului muncii cu emotiile.

De asemenea, vindecarea emotionala naste empatie si compasiune, precum si un scop si o semnificatie, deoarece am indurat cu iubire propria vindecare si am curatat din inimile noastre tot ceea ce o bloca. Asadar, ceea ce consideram in mod obisnuit ca fiind pietrele de temelie ale spiritualitatii – iubire, compasiune, empatie si universalitate – pot fi eliberate prin munca emotionala, fara nicio nevoie imperioasa de acte de credinta. Sinceritatea spirituala se bazeaza, in schimb, pe onestitatea emotionala si intelectuala. In acest fel, dezvoltam o spiritualitate care incepe si se sfarseste in noi si in lume, un plin de admiratie, minune, magie si iubire, pe langa starile dificile de furie, durere, remuscare si frica. Aceasta spiritualitate integrala – ce se bazeaza si este fondata pe gandirea pozitiva, emotii sincere si o profunda transformare a durerii – se extine cu pasiune si atentie in lume, fara credinte fantastice, fara frici ascunse de a simti durerea mascata ca sfintenie sau stari inalte, care nu fac nimic altceva decat sa scoata un individ din abilitatea de a empatiza si de a intelege suferinta celorlalti. Suna ca o treaba incredibila pentru mine.

Lipsa sinceritatii spirituale apare ca rezultat al absentei onestitatii emotionale si intelectuale, deoarece esuam in ceea ce priveste gandirea critica asupra adevarului factual si esuam in a simti, trecand astfel prin emotiile noastre pentru a ne curata ranile, in detrimentul credintelor, viziunilor, alegerilor si actiunilor. Durerea inchisa in ranile noastre cele mai adanci, provocate de traume nerezolvate (precum cele din copilarie sau foste relatii pe care nu le-am jelit si vindecat), creste lipsa sinceritatii intelectuale si a ego-ului nostru defensiv, care adora sa inventeze povesti ce nu sunt adevarate, astfel incat sa nu fie nevoit sa se confrunte cu durerea si neajunsurile acesteia, ca sa nu mai spunem de vindecarea acesteia.

Multi oameni spirtuali din zilele noastre par a pleda vehement pentru dizolvarea ego-ului, insa pierd din vedere cum ego-ul defensiv se hraneste din frica de durere emotionala. Fara a ajunge la radacinile acestor emotii, daramarea egoului ramane in mare un mare teatru. Pentru a se mentine supus ego-ului, in asemenea circumstante, un om ar trebui sa omoare emotiile din logica, sa isi nege frica si, implicit, durerea. Din pacate, de cele mai multe ori in astfel de cazuri, rezultatul este un individ care isi reprima emotiile si care, in consecinta, sufera. De aceea, punctul meu de referinta pentru credinta mea intr-o cale spirtuala este ca o persoana sa se conecteze cu si sa isi traiasca transformarea durerii sale emotionale, macar pana intr-un punct. Cunosc putine persoane religioase si spirituale capabile sa faca acest lucru, iar pe acestea le pretuiesc!

Din pacate, lipsa onestitatii spirituale este alimentata si de trendul atat de popular, care indobitoceste si  in care atat de multi spun doar „iubirea este raspunsul”. Insa care este natura intrebarii la care iubirea ar fi raspunsul? Ca iubirea sa fie un raspuns pentru una dintre probleme noastre complexe, aceasta trebuie sa fie diversa, complexa, nu doar un simplu sentiment. Iar ca iubirea sa aiba aceste atribute, trebuie sa fim capabili sa gandim sanatos.

Pe multi ii suspectez de impotrivire in fata gandirii, din cauza propriilor rani din dragoste, ca rezultat al unor parinti cu inima inchisa care au fost mult prea in mintea lor, pentru a exprima iubire si afectiune.

In timp ce poate fi de ajutor sa echilibram ganditul excesiv cu exprimarea emotionala, sentimentele de iubire sunt diminuate din cauza conflictului si a invinovatirii nepotrivite cauzate de lipsa gandirii critice. In mod ironic, nefolosind gandirea critica pentru propriile rani emotionale, transformand astfel ganditul in sine intr-un personaj negativ, generam si mai putina iubire totala si impamantata. 

Pe scurt, nu pe gandit trebuie sa dam vina, ci pe dezechilibrul dintre cap si inima. Daca e sa dam vina pe cineva, atunci o putem da pe noi, pentru ca nu gandim suficient de sanatos incat sa pastram binefacerile acestui tip de gandire, iar in schimb ne victimizam in mintea noastra, in numele inimii. Insa inimile noastre chiar au nevoie de minte pentru a fi functionale si pline.

Lipsa unei gandiri sanatoase ne permite sa credem mai usor ceea ce vrem sa credem, indiferent ca este real sau nu, ne permite sa inventam mai multe povesti. Esecul de a ne uita in profunzime si de a gandi sanatos ne face sa pierdem atata de multe in viata si ne face sa traim ca in niste cutii mici. Pana la urma, nu cumva anti-intelectualismul spiritual este un fel de oximoron, avand in vedere ca spiritualitatea, prin definitie, este aprecierea globala? Astfel, o spiritualitate autentica nu s-ar baza pe toate bunurile oferite de trup si minte? Nu ar fi gandirea sanatoasa, care ne face sa discernem intre real si fictiune, parte integranta a spiritualitatii? Haideti sa ne ducem in iubire, insa negresit, haideti sa ne extintem si conceptele si aplicatiile iubirii. Haideti sa fim precisi in ceea ce este real si nu in ceea ce este probabil sau nu.

Adevarul nu mai conteaza?! Noi vrem ca agentiile guvernamentale si corporatiile lacome sa fie oneste, sa recunoasca lucruri, sa constientizeze efectele distrugatoare ale propriilor actiuni...Insa noi putem face asta?! Oglinda-oglinjoara....

Asadar, pentru a rezuma, pentru a fi onesti din punct de vedere spiritual, ar fi cazul sa fim sinceri atat intelectual, cat si emotional. Trebuie sa discernem ceea ce stim a fi adevarat de acele credinte de fond cu privire la practicile spirituale si canoanele acestora. De asemenea, trebuie sa verificam in noi insine acele partiniri emotionale care ne fac fie sa nu vedem, fie sa nu credem in anumite lucruri sau cel mai probabil adevaruri care ne spirjina credintele spirituale. Indiferent ca este un fapt logic sau un adevar emotional, trebuie sa fim dispusi si capabili sa le identificam si sa le numim pe acestea, trecandu-le prin filtrul riguros al gandirii critice, descoperirilor stiintifice si, mai ales, al unei profunde sinceritati emotionale.

Jack Adam Weber

Sursa: http://wakeup-world.com/

Traducere: Alice Danila