Pacea, starea firească a sufletului

Gândește-te la cât de multe lucruri faci în speranța că, odată ele îndeplinite, vei avea o stare de relaxare. Îți spui: “Hai să cumpăr mașina aceea sport roșie ori modelul acela compact alb , ori dubița aceea mare și frumoasă pentru intraga familie. Nu voi avea liniște până nu o voi cumpăra ! “
Sau poate îți spui : “ Îmi voi cumpăra casa aceea nouă cu verandă acoperită și dormitorul matrimonial mare: cu sufrageria aceea liniștită, spațioasă, ca să nu mai trebuiască să mâncăm întotdeauna în bucătărie cu castraveții; cu livingul înclinat. Oh, după ce voi avea toate acestea ,voi putea în sfârșit, să mă relaxez!“

Adeseori , reprezentarea noastră mentală a unui ideal atins este asemenea unei picturi puse în ramă: statică și niciodată schimbătoare. Este un scop în sine, nu o trecere către noi începuturi și noi provocări. Chiar și atunci când ne considerăm scopurile mijloace de a ajunge la alte finalități, viziunea viitorului pe care o nutrim ne poartă într-un timp în care relaxarea va deveni, cu adevărat, posibilă.

Pacea este starea firească a sufletului. Uneori , oamenii vorbesc cu o dorință fierbinte despre pacea mormântului – de exemplu , în formula “requiescat in pace” ( odihnească-se în pace ) – chiar dacă își imaginează moartea ca o coborâre în inconștient. În mod limpede, chiar pierderea conștiinței li se pare o alternativă atrăgătoare la luptă neîncetată care este existența omului.

Cu toate acestea, meditația reprezintă o alternativă mult mai atractivă ce înalță mintea la o stare de pace supraconștiență care, odată atinsă, poate fi menținută chiar și după transformarea psihică bruscă pe care moartea fizică o provoacă. Pacea nu poate fi găsită niciodată, cu adevărat, în afara noastră. Ceea ce trece drept pace este, pur și simplu, un moment de liniște temporar în bătălia vieții.

Odată ce ai cumpărat-o, mașina aceea nouă nu va mai reprezenta decât preludiul unor noi căutări și al unor noi provocări. Casa aceea frumoasă s-a dovedit a fi o invitație la noi responsabilități, la alte complicații și, poate, la un atașament mai puternic. Ceea ce se întâmplă este că, urmărind un lucru după celălalt, permanent în speranța că, în cele din urmă, totul va fi așa cum ți-ai dorit, ajungi să te obișnuiești să cauți obiecte, să cauți tot mai multe mijloace care să te ajute să te relaxezi mai bine.

Într-o bună zi, cu siguranță (îți spui tu), vei putea să te bucuri pe deplin de viață. Ironia este că,  tocmai căutând relaxarea, îți pierzi treptat, capacitatea de a te relaxă câtuși de puțin. Iar în timpul căutării plăcerilor, îți pierzi capacitatea de a te bucura, cu adevărat, de ceva. Însăși bucuria noastră de a trăi începe cu simplă capacitate de a ne relaxa. Această capacitate este simplă: tocmai acest lucru o face atât de complicată!

De la naștere, forță noastră vitală se scurge către cele cinci simțuri și, prin ele, în lumea aceasta de o complexitate infinită. Nu este simplu să întorci acest flux acum. Cu cât cauți mai mult odihnă făcând ceva, cu atât mai neodihnit devii. Cu cât cauți mai mult fericirea prin simțuri, cu atât mai puțin fericit ești, din simplul motiv că plăcerea senzorială ne epuizează capacitatea de a fi fericiți, nu o hrănește.

De ce să aștepți? De ce să aștepți pacea și fericirea să vina la tine într-un târziu? Vor veni la tine măcar după ce vei ieși la pensie? Greu de crezut! Dacă, după ce te-ai instalat bine în balansoar, te opui tendinței de a continua să faci diferite lucruri, indiferent cât de neproductive ar fi, este foarte posibil să mori de plictiseală. Oricine , indiferent cât de ocupat ar fi, trebuie să dedice,  în fiecare zi, un timp practicării artei de a face lucrurile într-un mod odihnitor. Nu-ți vei găsi niciodată pacea până nu vei face din pace o parte a însăși activității. Liniștea trebuie să se regăsească în toate procesele creative.

J. Donald Walters

Sursa: Meditatia pentru incepatori - Editura Pro-Editura

Imagine: http://meditation.works