PANICĂ - Originea mitologică a termenului

Puține persoane cunosc originea termenului „panică”. Rădăcinile sale se află în mitologia elenă, și anume în legenda semizeului Pan, care are, de asemenea, reputația de a fi inventatorul unui instrument de suflat, syrinx (naiul modern). A fost un zeu grec, originar din Arcadia (Peloponez), stăpân al animalelor introdus la Atena în secolul al V-lea î.Hr. În mitologia greacă veche, era fiul lui Hermes și al Dryopei, socotit drept protector al turmelor și al păstorilor. Corespondentul său în mitologia romană era era Faunus și/sau Inuus, zeu al fecundității.

Se pare că ar fi două teorii legate de etimologia numelui. Unii istorici consideră că este o derivație indo-europeană care a rezultat din cuvântul PA-ON, care înseamnă "păstor". Alții consideră că... în epoca clasică elenă, numele PAN își tragea originea de la cuvântul arcadian "rustic". Un lucru interesant de notat este că... ulterior și cuvântul "păgân" căruia Instituția Bisericii i-a atribuit o conotație negativă, avea o semnificație similară referindu-se la Antichitatea precreștină, la elementele naturii sau la sătenii din ținuturile rurale. Etimologic, se trage din latinescul "paganus" care înseamnă țăran, sătean, rustic, cei care nu se supuneau automat și necondiționat autorităților.

În dialogul platonic "Cratylos", Socrate consideră că numele se trage de la „tot” (pan). Nume care i-a fost dat de zei nu numai pentru că toți îi seamănă, într-o oarecare măsură prin lăcomia lor, ci și pentru că încarnează o tendință proprie întregului Univers. Ar fi deci „zeul Totului”, indicând fără îndoială energia genezică a acestui „Tot” sau „Totul lui Dumnezeu”, sau „Totul vieții”. Scriitori creștini din vechime l-au identificat cu Lupercus și cu sărbătoarea Lupercalia de pe 14-15 februarie (de unde și Valentine’s Day sau Sf.Valentin - o zi închinată zeului fertilității, arhetip care a avut diverse demumiri în funcție de fiecare cultură în parte).

De la numele său vine acela al panicii, al terorii care se răspândește în toată natura și în întreaga ființă, al sentimentului pe care-l trezește prezența acestui zeu ce tulbură mintea și înnebunește simțirile. Pan era un sprit răutăcios al pădurii, care locuia în întinderile singuratice ale pustiei care separa orașele elene. Forma noastră actuală a diavolului este derivată doar de la acest Zeu.

Pan era o creatură mixtă, partea de sus, cu excepția coarnelor era umană, iar partea de jos avea forma unui țap. Pan este prototipul energiei naturale, simbolizând și spiritul de control al lumilor de jos (subterane). El însuși este simbolul lui Saturn, deoarece planeta sa este întronată în Capricorn, a cărui emblemă este țapul. Egiptenii au fost inițiați în "Misterele lui Pan" care a fost considerat o etapă a Demiurgului Jupiter.

Expresia „Pan, Marele Pan a murit” a căpătat sensul de a anunța sfârșitul unei societăți. Umbrele eroilor se tânguiesc și infernul tremură; Pan a murit; societatea se destramă. Bogatul se refugiază în egoismul său și ascunde luminii zilei fructul corupției sale; servitorul necinstit și laș conspiră împotriva stăpânului; omul legii, ce se îndoiește de justiție, nu-i mai înțelege maximele; preotul nu mai reușește să-i convertească pe oameni, devine un seducător; suveranul a luat drept sceptru cheia de aur și poporul, cu sufletul pradă disperării și inteligența întunecată, cugetă și tace. Pan a murit. Societatea a atins pragul de jos. Moartea lui Pan simbolizează sfârșitul instituțiilor. (Pierre-Joseph Proudhon)

Într-un final putem face o paralelă și cu celebra ilustrație a zeului Baphomet, desenată de ocultistul Éliphas Lévi în cartea sa "Dogme și ritualuri de magie" (1856). Baphomet este un nume apărut pentru prima oară în stenogramele proceselor templierilor la începutul secolului al XIV-lea, cărora li s-au asociat apoi această imagine de "capră sălbatică" desenată de Éliphas Lévi. Baphomet are aceleași caracteristici ca și ale lui Pan, descrise în opera lui Socrate. Este personificarea întregului cosmos, întruchipând atât natura animală inferioară, cât și natura spirituală superioară a umanității. Exprima de asemenea, armonia perfectă dintre milă și dreptate, principiul feminin și cel masculin, "precum sus, așa și jos". 

de Adal Brecht

Bibliografie: Mircea Eliade, Manly P.Hall, Éliphas Lévi, Philippe Borgeaud