"PAȘTELE" ÎN BABILON
Scena centrală era ziguratul, marele turn Etamenanki*, construit în etaje, cu imense scări de la un etaj la altul culminând cu loja albastră, unde locuia preoteasa-soție a zeului (lojă numită Ekna). După zilele purificărilor rituale, ale recitărilor din Enuma-Eliș, ale rugăciunilor rostite de marele preot și ale jertfei berbecului alb, la 8 Nisan (perioada primăverii când natura învie; perioada paștelui) avea loc drama propriu zisă.
Zeul (reprezentat de preotul său) era adus în triumf în oraș, dar apoi era aruncat în închisoare. Adepții săi provocau o răscoală, Marduk dispărea, era prins însă pe munte, era ucis, despuiat de haine, apoi înmormântat acolo într-o peșteră și i se puneau ostași de strajă la mormânt. Împreună cu el erau judecați și doi criminali; unul era spânzurat la poarta Babilonului (cu vremea i se va substitui un porc), celălalt era grațiat și pus în libertate.
Drama noului an din Babilon se va perpetua în saceele babiloniene, care se vor răspândi în întreaga Asie Mică. Erau un fel de Saturnalii, la care un condamnat era îmbrăcat cu haine regale, bucurându-se de toate prerogativele regale. Îi era îngăduit orice exces. Se numea Zoganez. La sfârșitul saceelor era dezbrăcat de hainele regale, îmbrăcat în zdrențe, biciuit, batjocorit și spânzurat sau chiar răstignit. Aceasta a determinat pe unii cercetători să creadă că drama lui Iisus Hristos a fost, de fapt, o reluare a saceelor, în care el joacă rolul lui Zoganes. Soția lui Marduk, Baltis-Sarpanitu, al cărei rol era jucat de preoteasa zeului, mergea la mormântul soțului păzit de soldați, se tânguia, înălța rugi către zeul soarelui și al lunii pentru Marduk. Resturile veșmântului însângerat al acestuia erau purtate prin oraș într-un car în formă de navă.
Mai târziu, toate acestea, aveau să semene cu ce ne ralatează Noul Testament că s-a întâmplat și în Palestina, unde vechii locuitori canaaneni adorau Luceafărul de dimineață (planeta Venus/ Lucifer). O ramură a lor, iebuseii, care locuiau în preajma Ierusalimului de azi, îl cinsteau sub denumirea de SALIM, de unde și termenul URU-SALIM (Ierusalim, adică orașul Luceafărului de dimineață). Numele derivă din rădăcina semitică Š-L-M (Shin-Lamedh-Mem), de unde provin și termenii Shalim, Šalām, Shalem, Salem, și Salim. Alt lucru interesant este că în Apocalipsa 22;16, Yeshoua (Iisus) spune: "Eu, Iisus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață."
*Turnul Babel al Bibliei (Geneza, XI, 1-9), Etamenanki, împreună cu Esagila ("casa cu cap-ul ridicat"), marele templu al lui Bel-Marduk, fac parte din principalul sanctuar al Babilonului, ziguratul.
Bibliografie: Mitul creștin, filiații și paralele (1972) - Paul Bălă, Octavian Chețan
______________________
de Adal Brecht