Pe tine cine te ascultă?
Există mii de cărți în lume care îți oferă soluțiile perfecte și îți spun cine ești sau ai putea fi, dar niciuna care să te asculte.
De la ce m-am luat? De la faptul că există acest statut de fericire inventată și proiectată, după care alergăm majoritatea, oribiți doar de destinație și ignorând ambițios călătoria. Sunt scrise peste 300.000 de cărți (se poate verifica pe amazon) care au în titlul lor : FERICIREA. 300.000? Înțelegi câtă dorință există de altă fericire? Și înțelegi că s-ar putea să existe în prezentul tău, doar că nu e cu titlu de carte și pe raft?
Și mă întreb ce fac în momentele mai puțin plăcute, în cele dificile, în tranzit…citesc o carte care-mi introduce prin toți porii TREBUIE? Și anulez durerea…și gata? Bum, puf, poc? Uneori, în momentele acelea, parcă mi se blochează mintea și comunicarea, parcă nu știu ce să fac și ce să zic, pentru că am acumulat atâtea soluții și variante (dar nu ale mele) și pauză. Nu pornește la altă cheie! :))
Îmi amintesc cum, în căutările mele, dădeam peste diverse forme de manifestare ale spiritualității și deodată…când la orizont apărea domnul TREBUIE…PA! TE PUP! Mulțumesc, schimb Zeul!
Așa cum am vorbit despre fericire, așa putem spune că este și cu acest curent de meditație. TREBUIE SĂ MEDITEZI! Serios? Chiar așa ascultători să fim? Sau ne dorim să rămânem pe poziția elevului care urmează niște indicații clare? Este minunat dacă funcționează, ce vreau să subliniez în acest articol este că nu consider că există CALEA, așa cum nu consider că există FERICIREA-aceea doar!
Pe mine mă sperie puțin acești așa ziși profeți care știu, pentru că ei știu și tu asculți. Și citești…și asculți…și bagi în tine informație…și atenția ta e la ei…și revin la întrebarea mea, pe tine cine te ascultă?
Am întâlnit puțini oameni calificați cu care am lucrat (terapie, dezvoltare de grup, workshop, coaching) și care m-au făcut să ma simt ascultat. De multe ori, făceam ce făceam…și îi ascultam eu pe ei. Apreciez oamenii care știu să te asculte și îți oferă instrumente să te asculți, pentru că, în final…ești singurul care știe cel mai clar pentru tine și consider că adevărul este în noi dinainte ca întrebarea să ia naștere.
Cumva, ce observ, este că noi ca și oameni, nu prea mai vorbim despre noi, ci despre modele de noi, luate de peste tot și mai puțin din interior, care sună bine și dau bine pe sticla vieții. Să pozăm frumos! Dar de unde v-a venit ideea? Taci și zâmbește la cameră! Fă frumos! Strălucește că așa se face! Serios? -___-
Îmi amintesc cănd m-a întrebat cineva: Tu nu vrei să strălucești? Vă rog răspundeți voi, că eu nu știam că e cu buton de strălucire și mă blocasem.
Personal, înțeleg existența normei ca ceva care vine să armonizeze o societate. Doar că nu mai știu, în acest prezent, cine o cârmuiește așa furtunos…când afară a început să iasă Soarele de ceva timp.
Unde putem fi ascultați? În RELAȚIE. Acolo, în relație, când suntem ascultați și este creat spațiul necesar deschiderii, totul capătă sens. Nici nu este nevoie de intervenții verbale și solide…simpla prezență creează MAGIA. Tăcerea în doi conține multe și CONȚINE.
Creează întrebări! Rămâi curios! Haide să fim!
Alexandru Ionuț Bătinaș