Permite-ti sa spui: “Nu. Nu e in regula.”

Saptamana trecuta, prietena mea a venit in vizita ca sa ne mai povestim una alta si sa ne jucam un pic cu cartile de Tarot. Cand a ajuns al mine, udata leoarca de ploaie, i-am spus imediat: “Intra si hai sa te usuci”, insa tot ce ea avea nevoie era un moment in care sa stea un pic jos.

Nu din cauza ploii simtea nevoia sa stea jos. Ci pentru ca tocmai fusese lovita de o masina. Mergea pe bicicleta intr-un sens giratoriu si o masina a lovit-o. Femeia de la volan a coborat din masina si a inceput sa isi ceara scuze profund, spunand ca nu a vazut-o venind, chiar daca sensurile giratorii sunt facute in asa fel incat sa incurajeze scaderea vitezei masinilor.

Slava cerului ca nu patise mare lucru, in afara unor vanatai, a socului si o bicicleta care avea nevoie de niste mici reparatii. Soferita s-a oferit sa duca bicicleta prietenei mele la reparat, exprimandu-si necontenit scuzele si cat de prost se simtea din cauza intregului incident.

Astfel ca, prietena mea care tocmai fusese lovita de masina nu se putea concentra sa se adune in urma durerii si a socului loviturii. In schimb, s-a trezit ca o consola pe cea care a lovit-o.

Si pe masura ce retraia intregul eveniment, povestindu-mi, s-a infuriat cu adevarat. De ce o consola ea pe cea care o lovise? Ceea ce avea ea nevoie cu adevarat in acel moment era spatiu si liniste, pentru a procesa evenimentele.

In momente haotice ca acestea, nu exista reguli scrise despre cum sa te comporti. Este asemeni episodului acela din Seinfeld in care iti vin in cap argumentele potrivite intr-o cearta la ceva timp dupa ce aceasta s-a terminat.

Si la fel ca in orice situatie deosebita din viata, adesea nu avem timp sa ne gandim la modul in care sa actionam. Mai degraba avem tendinta de a reactiona pe pilot automat.

Iar majoritatea dintre noi suntem obisnuiti sa spunem “E ok, nu te ingrijora, nu e mare lucru” (mai ales daca suntem obisnuiti sa le facem pe plac celorlalti si daca nu ne place sa facem din tantar, armasar).

Dar stiti ceva? Cateodata e o problema. Cateodata nu este treaba noastra sa consolam cealalta persoana. Cateodata, doar avem nevoie sa lasam acea persoana sa simta rezultatul propriilor actiuni.

Cateoada, este ok sa spunem “Nu, nu este in regula”.

Este in regula sa nu ii protejam pe ceilalti de a se simti prost pentru propria greseala. Acest lucru se numeste responsabilitate. Acest lucru inseamna asumare. Asa invatam.

Daca tuturor ni se spune “E ok, nu e mare scofala”, atunci cand e un lucru cu adevarat important, sunt sanse mari sa nu ne schimbam comportamentul si sa nu devenim persoane mai atente, mai sensibile.

Acest gen de situatii apar sub diverse forme in vietile noastre. Ar putea fi un sef care ne invinovateste de ceva si, odata ce realizeaza ca nu a fost vina noastra, isi cere scuze. In acest caz, noi putem raspunde “E ok, nu e mare lucru”. Sau putem spune simplu: “E ok, iti accept scuzele”.

Puteti sesiza diferenta dintre cele doua raspunsuri? Prin unul dintre ele ne cedam puterea, spunandu-i practic celeilalte persoane ca nu trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru propriile actiuni. Sa spui “E-n regula” atunci cand nu e, lasa de inteles celeilalte persoane ca tu nu contezi si ca poti fi tratat aiurea.

Nu spun ca trebuie sa fim rai sau acizi – adevarul e ca ne-am simti si mai prost daca am fi asa. Toata treaba asta nu este despre a ne razbuna pe cineva sau despre a incerca sa facem rau altei persoane. Ci este despre a ne acorda dreptul si libertatea de a lua o pozitie pentru noi insine si despre a ne acorda spatiul de care avem nevoie, atunci cand suntem raniti de actiunile cuiva. Este vorba si despe a oferi celuilalt darul de a invata lectia asumarii responsabilitatii pentru propriile fapte.

Este ok sa fim blanzi in timp ce suntem onesti. Este ok sa nu ne ingrijoram pentru celelalte persoane – ci sa le lasam sa isi poarte de grija singure, in timp ce noi ne ocupam de noi insine. Lasati-i pe ceilalti sa faca fata efectelor propriilor actiuni. Cu totii gresim in viata, insa abilitatea de a recunoaste acest lucru, de a ni-l asuma si de a permite celeilalte persoane sa isi poarte de grija este un dar in sine, pentru oricine.

Iar daca va surprindeti spunand “E ok, nu te ingrijora”, iar apoi va regasiti inecandu-va, pentru ca undeva in interior simtiti de fapt ca nu e ok deloc, atunci aveti puterea sa renuntati la aceasta replica si sa o luati de la capat. Acest gen de replica este ceea ce eu numesc ca fiind o afirmatie retractabila. Daca raspusul pe pilot automat este “E ok”, insa te simti groaznic pentru ca nu e in regula, de fapt si de drept….atunci mergeti pe firul raspunsului automat cu “De fapt, nu e in regula. De fapt, acest lucru m-a ranit” (sau orice altceva se potriveste, in functie de situatie). Sau macar, cel putin vom invata cum sa raspundem mult mai sincer data viitoare.

Pana la urma, atunci cand ceva nu este in regula – indiferent daca este o situatie la serviciu sau in viata de zi cu zi – este ok si chiar indicat sa fim sinceri despre acest lucru. Permiteti-va sa spuneti “Nu, nu este in regula”.

Sursa: http://www.collective-evolution.com/

Tova Payne

Traducere: Alice Danila