Posibilitati la Luna Plina in Leu- 4 februarie 2015. Exista scene si reflectoare potrivite pentru toti

O Luna plina numai buna de iubit. Ma duce cu gandul la bucurie ca stare naturala a fiintei, la maretia si stralucirea ca daruri pe care fiecare om le detine si pe care iata, acum e provocat sa le recunoasca. Fiecare fiinta are o stralucire naturala, detine un set de daruri "din oficiu", nu intotdeauna usor vizibile si de recunoscut, dar cu siguranta prezente si chiar manifestate mai timid sau mai cu putere, in functie de nivelul de constienta de sine.

Aceasta Luna plina in Leu, care se produce la grad perfect prin opozitia Soarelui cu Luna pe 4 februarie la ora 1:09, descatuseaza un potential la care nu am fost prezenti, ne orienteaza catre o viziune noua, chiar daca pentru asta e nevoie sa ne luam ramas bun, cu o oaresce "durere" (ca orice transformare, poate produce durere in momentul desprinderii de vechi), de la valul care ne cade de pe ochi. Si cu adevarat cade un val pe care l-am creat tot noi, ba chiar ne-am asigurat zi de zi ca sta acolo neclintit. Acel val format din minciunile pe care ni le-am spus si inventiile pe care le-am folosit ca sa supravietuim in timp ce ne plangem ca aia nu merge, ailalta s-a blocat, iar noi nu dam inainte din motive... sigur ca da, exterioare. Acel val caruia i-am dat statutul de adevar, nestiind ca foloseste doar ca scuza sa nu fim, facem si/sau avem mai mult. 

Ei bine, acum este momentul acestei minunate Luni pline, incurajata de Jupiter la expansiune si de Uranus intru originalitate, creativitate, nonconformism si intinderea mintii dincolo de limitele cu care ne-am obisnuit. Este momentul in care se deschide un spatiu mai amplu in mintea noastra, devenim mai constienti de cine suntem si ce putem crea, de altfel Leul este un semn la constientei valorii de sine, al bucuriei si creativitatii, al iubirii si jocului. 

Este unul dintre momentele cheie ale acestui an, un an in care suntem provocati cu totii sa ne exploram fiinta si sa ne descoperim geniul. Poate ganditi ca nu toata lumea e geniala si nu toti avem talente care merita expuse la scena deschisa. Ei bine, ba da, fiecare isi are propriul geniu interior din care poate naste, crea, manifesta in mod stralucitor realitati in care sa se simta viu, inspirat si de ce nu, maret.

Nu vorbim aici despre infatuare si vanitate, desi acestea sunt greu de evitat cand este implicata axa Leu- Varsator. Si totusi, sa nu confundam lipsa vanitatii cu modestia despre care Leul si Varsatorul cred ca este cea mai daunatoare forma de vanitate. Ei bine, in acest context energetic, modestia este o aroganta pe care nu ti-o poti permite, daca vrei sa descoperi aurul interior. Pe de alta parte, admiratia dusa la extrem pentru cineva, slefuirea unui piedestal pe care ai urcat o persoana sau mai multe, adica pozitionarea ta pe o treapta inferioara, te impiedica sa-ti vezi darul, talentul, creatia.

Prin urmare, este momentul sa stralucim folosindu-ne de darurile din dotare, aprinzand propria lumina, fiind constienti de cine suntem si ce alegem sa impartasim lumii in mod autentic, cu bucurie si cu putere.

Foarte multi dintre noi au posibilitatea sa incheie niste capitole care nu se mai aliniaza la ce-si doresc acum, avand in acelasi timp oportunitatea de a imbratisa noi valori, convingeri si cai. Simtim un fel de dor de fericire si suntem dispusi sa o regasim. Ceva nou sta sa rasara la orizont, ceva mai implinitor, sentimente si contexte nou, dar pentru a vedea e nevoie sa ne dam jos ochelarii de cal si sa ne intoarcem fata catre lumina, catre orizont, catre viitor. Stand cu ochii in pamant in incercarea de a trece neobservati sau pentru a numara la nesfarsit pietrele (comorile) pe care le-am adunat, nu facem decat sa stam pe loc simtindu-ne blocati in propriile ganduri si amintiri, intr-o frica permanenta ca am putea pierde ceva din ce "avem".

Acum nu e vremea numaratului banilor si pastrarii "comorilor" materiale, ci e timpul sa ne ridicam privirea din pamant, sa iesim de sub pat si sa intram in arena. Sa jucam jocul. Si sa cerem mai mult. Iar jocul il castiga cei care aleg si vor, nu cei care se concentreaza pe ceea ce nu vor. Cat sa cerem Universului? Oricat. Ce? Orice! Foloseste-l pe "vreau", este verbul Leului. Spune ce vrei, cere ce vrei. Foloseste intrebari care sa deschida, nu care sa inchida campul de posibilitati. De exemplu: "cum e posibil sa primesc mai multa bucurie?" "cum ar fi daca as primi imediat mai multi bani?" "vreau...". Deschide o lista, scrie vreau de sus pana jos, pe o coloana si apoi completeaza in dreptul fiecarui "vreau". Scrie ce vrei. Ce se poate intampla cel mai rau? Sa nu primesti. Asa, si? Ce ai de pierdut? :)

Spuneam ca e vremea sa stralucim, sa avem curaj sa fim cine suntem, sa iesim la rampa. Nu, nu e musai sa fim toti pe scena aia fizica, limitata, pe post de artisti sau mai stiu eu ce, desi nici asta nu e de neglijat acum, ci sa fim constienti ca exista scene si reflectoare potrivite pentru toti. Nelimitate. Si ce poate fi mai valoros decat sa iti ai propriile reflectoare si sa fii tu lumina care "cade" pe tine si te invaluie oriunde mergi. Ce poate fi mai implinitor decat sa-ti fii cel mai fidel spectator si sa-ti primesti aplauzele mai intai de la tine mai ales cand nu e nimeni de fata?

Chiar asa, pentru ce te-ai aplauda? Cand te simti maret? Care sunt acele lucruri care te conecteaza cu tine si cu bucuria? Ce faci cu usurinta si prezenta? Cand simti ca esti contributie reala pentru viata ta si, indirect, a altora? Cat de usor daruiesti iubire? Si cat de usor primesti? 

Uneori succesul nu e acolo unde ne uitam obsesiv, nu e cel pe care-l asteptam. Uneori succesul e deja acolo, in noi, intr-o zona discreta, careia nu-i acordam atentie. Are nevoie doar de atentie si are nevoie sa fie onorat. Atat. 

Si pentru ca Leul este si semnul iubirii, iar luna asta a fost numita generic "luna iubirii", e de amintit si faptul ca, oriunde in viata noastra exista implinire, acolo e prezenta si iubirea. Unde lipseste implinirea, probabil e o lipsa de iubire. Pornind de la iubirea pe care ne-o aratam noua insine, ajungand la iubirea cu care facem lucrurile si la iubirea pe care o lasam sa ajunga la ceilalti. Pana la urma, iubirea e singura care nu tine cont de timp sau spatiu. E sentimentul care persista indiferent de distantele fizice dintre oameni si dincolo de moarte. E ceea ce ne conecteaza in toate lumile si dimensiunile.

Luna plina fericita!

Din inima,

Nicoleta Svârlefus

Sursa imagine: www.keen.com