Povestea lunii Septembrie: Fiecare are în inima sa o cheie cu o putere extraordinară

Povestea de azi este primită în dar, în ultima călătorie de vacanță, într-un sat uitat de timp, unde singurul meșter, un vechi ceasornicar, repara în atelierul său, nu doar ceasuri, ci si inimi!

A fost odată o lume unde iubirea era o comoară ascunsă, păstrată în spatele unor porți masive, fortificate. Fiecare inimă ducea în sine o cheie unică, o cheie invizibilă, modelată după esența cea mai profundă a celui care o purta. Și numai prin găsirea cheii potrivite și descuierea porții, o inimă putea descoperi comorile iubirii adevărate.

Multe inimi rătăceau prin lume, căutând cu disperare cheia potrivită. Încercau chei din metal prețios, chei din cristale strălucitoare, chei din lemn sculptat cu măiestrie, dar niciuna nu se potrivea perfect. Și pe măsură ce timpul trecea, unele inimi se lăsau descurajate, crezând că nu vor găsi niciodată cheia iubirii și își duceau viața tânjind după o rază de iubire. Altele, părăseau această lume fără măcar să încerce să caute cheia...

Însă mai erau și cele care perseverau, căutând cu speranță în suflet, zi de zi, ceas de ceas. Au învățat astfel să-și asculte vocea inimii lor, să-și urmeze intuiția și să exploreze adâncurile propriei ființe. Și mulți dintre cei care au perseverat, în cele din urmă, după multe căutări și încercări, și-au descoperit cheia ascunsă chiar în interiorul inimii lor. Căci de aceea nu e simplu de găsit. Căci nu sunt mulți cei care caută exact acolo unde vor să ajungă...

Fiecare are în interiorul inimii o cheie fragilă, delicată, cu o putere extraordinară. Cheia inimii nu era și nu este din pietre prețioase, metale scumpe sau lemn rar. Cheia inimii este făcută din compasiune, înțelegere, iertare, acceptare de sine și dăruire necondiționată. Și fiecare cheie conține o formulă unică, în care toate cele de mai sus sunt alchimizate în cantități diferite. De aceea sunt unice și nici o cheie nu poate deschide mai mult de o inimă. Iar o inimă care își găsește cheia se alătură unei lumi pline de alte inimi care se bucură de frumusețea iubirii adevărate. Pentru că odată ce îți deschizi inima te întâlnești cu iubirea. Iar iubirea nu este o destinație, ci o călătorie continuă de descoperire de sine și conectare cu ceilalți.

Povestea cheilor interioare ne amintește că iubirea adevărată se află deja în interiorul nostru. Când ne conectăm la compasiunea, înțelegerea, iertarea și iubirea noastră interioară, o descoperim în adâncurile propriei ființe și devenim capabili să descuiem poarta iubirii și să experimentăm frumusețea ei nemărginită.

Eu după ce am găsit-o pe cea a inimii mele, era să o pierd. Noroc cu ceasornicarul din satul uitat de lume, care la plecare, pe lângă povestea dată în dar și un secret pe care vi-l împărtășesc mai jos, mi-a dăruit un lanț invizibil cu care să o pot purta atârnată de gât.

Iar pentru tine, dacă ai găsit-o deja, îți doresc să o ții bine, să nu o pierzi. Iar dacă nu ai găsit-o, nu renunța. Joacă-te cu proporțiile și nu uita secretul: cheia așteaptă fiecare inimă să se deschidă spre iubire. De la prima bătaie până la ultima, ca orice orologiu magic, care îndică ora, fie că are cine să-l privească, fie că nu!

Oricum ar fi, pentru că s-a făcut târziu și toamna stă să vină după colț, te las cu povestea pe care să o ai la îndemână în călătoria lunii Septembrie.