Povestea picaturii

A fost odată ca niciodată, un discipol care îl întreba pe maestrul său: 
- Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?

Maestrul îi spuse:
- Nu eşti singurul care este separat de adevăr, mai sunt şi alţii. Îţi voi spune douăsprezece povestioare care îţi vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul şi chiar de ţi se va părea că le-ai înţeles, nu te opri din a medita asupra lor, până ce aceste simple poveşti vor căpăta proporţii uriaşe şi până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picatură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulţi oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu şi spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:
Vreau să fiu liberă, spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; şi oceanul, în compasiunea sa, a ridicat-o la suprafaţă.
Vreau să fiu liberă, spuse din nou picătura de apă şi soarele, auzindu-i glasul, o aşeza într-un nor.
Vreau să fiu liberă, spuse picătura încă o dată ăi norul o eliberă iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picătura intelectuală este o picatură intelectuală, dar nu mai aparţine Oceanului.

A patra poveste:
Nici o picătură nu are nici o valoare, spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul, spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:
Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean, spuse picătura din Ocean.

A saptea poveste:
Oh, ce-mi pasa mie de Ocean, spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odată o picatură care-şi regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului şi nu ştia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
Prin puterea cu care am fost investită, spuse picătura din Ocean, prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteţi excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:
Tu te afli în mijlocul iubirii mele, îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:
Dacă aş putea cuprinde fiecare picătură cu dragostea mea, atunci aş deveni Oceanul, gândi picătura din Ocean.
Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău şi, deşi era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Şi pentru că nu putu să-şi reverse dragostea sa asupra acesteia, nu putu să devină Oceanul.
 
Discipolul îl întrebă pe maestrul său:
- A existat vreodată o picatură care a devenit Oceanul ?

Şi maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorinţa îi era mare şi puterea de iertare îi era mare şi, deodata, Oceanul îi spuse:
Tu şi cu mine, noi suntem una. Şi Oceanul îşi deschise larg braţele şi îmbrăţişă picătura, şi tot ce aparţinea Oceanului deveni şi a picăturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafaţa Oceanului şi, prin profunzimea sa, deveni salvarea lumii.
 

- Află, astfel, ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc şi că-i primeşte în măreţia sa pe cei ce o doresc cu adevărat.
- Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară? întrebă discipolul.
 
Maestrul râse din toată inima:
- O picatură nu poate deveni atât de murdară, încât oceanul să nu o poată curăţa.

(sursa necunoscuta)