Precum în cer, așa și pe pământ. Curățare și vindecare la nivel colectiv

Așa sună una dintre legile astrologiei, la fel ca în rugăciunea Tatăl Nostru. M-a fascinat conceptul, așa cum m-a fascinat, în general, astrologia. Am simțit dintotdeauna că stelele oglindesc interiorul nostru, și că descifrarea simbolurilor lor facilitează accesul către spiritul nostru, către energia divină care suntem.

Am mai observat, uneori, corelații între fenomenele naturale și configurația de pe cer, așa cum evenimentele prezentate la știri se încadrează deseori în același ritm cosmic, aceleași legi universale. 

”POTOP ÎN TOATĂ ȚARA” scria astăzi la știri, pe toate burtierele de la tv, însoțite de imagini cu șuvoaie de apă ce inundă viețile oamenilor. Se simte și aici în București, printre reprizele de ploi, o atmosferă grea, apăsătoare, parcă toate oceanele lumii ne stau pe umeri. Mi-i și imaginez pe cei doi zei de care vă vorbeam într-o postare zilele trecute, Neptun (Poseidon-zeul mărilor) și Marte (Ares-zeul războiului) punându-și forțele în comun, așa cum arată conjuncția astrologică a celor două planete, în semnul Peștilor. Misiunea lor pare a fi să spele mult gunoi adunat peste tot, inclusiv în sufletele noastre. Este o acumulare imensă de energie transformatoare, de curățare și vindecare la nivel colectiv, cei doi zei fiind susținuți, în sextil, de Pluto și Jupiter din Capricorn.

Apa vine să înmoaie fundația structurilor rigide ridicate în timp îndelungat, pentru ca, într-un final, la fel ca în imaginile cu alunecările de teren, să se dezintegreze total. Fiind Jupiter implicat, poate fi vorba de principii de viață, de structuri de justiție, de fundamente religioase, de tot felul de credințe limitative, pregătind terenul curat pentru o viziune de viitor total diferită de ce am trăit cu toții până acum.

E POTOP DE EMOȚII ȘI ÎN SUFLETELE NOASTRE

Se adună din ce mai multă energie de ”apă”, Mercur este retrograd în Rac, în curând se pregătește și Soarele să intre tot în Rac, pe 21 iunie, de Solstițiu. La braț îi va sta și Luna timp de 2 zile, eclipsându-l pentru scurt timp, pe Măria sa, Soarele. Suntem predispuși să percepem totul din ce în ce mai intens, uneori să luăm lucrurile prea personal, să răbufnim asemeni apelor care inundă gospodăriile, multă durere și frustrare acumulată. Temele principale sunt legate de familie, de rădăcini, de răni vechi din copilărie sau din alte vieți, ale noastre sau ale strămoșilor noștri. Putem fi tentați să ne văităm, să ne victimizăm, să-i învinovățim pe ceilalți. Dacă suntem înțelepți, privim cu mai multă detașare lucrurile, ne asumăm responsabilitatea alegerilor noastre, conștienți fiind de faptul că gândurile și cuvintele noastre creează realitatea. Menținându-le pe acestea curate, putem accesa vibrația blândeții, a grijii față de cei dragi, a căldurii cuibului, a locului în care sufletul nostru se simte în siguranță, ”acasă”. Intuiția se ascute, precum și abilitatea de a percepe dincolo de realitatea materială palpabilă. 

Fiind fenomen de Lună Nouă duminică, poate fi vorba de înnoire, de începutul unui nou ciclu, puțini fiind cei care nu văd că suntem deja pe un drum nou, inedit, istoric. Se tot vorbește de ”întoarcerea la normalitate”, sigur, ne e dificil tuturor să trecem prin provocările ultimelor luni în care simțim că ne fuge pământul de sub picioare, dar chiar și cei care încearcă să fie ”pozitivi” așteptând normalitatea, simt că ceea ce a fost, nu se va mai întoarce în aceeași formă. Explicația este, probabil, că vechea normalitate nu respecta legea corespondenței de care vă vorbeam la început, felul nostru de a trăi era în profundă neconcordanță cu legile naturale, deconectați de noi înșine și de mecanismele divine, iar ceea ce se întâmplă acum este o oportunitate de a ne ajusta direcția. Poate ne va fi mai ușor dacă reușim să ne desprindem de dorința de a repeta trecutul, oricât de confortabilă și familiară ar părea această cale.

Premisele noii lumi par să indice un stil viitor de viață cu mult mai multă incertitudine decât am fost obișnuți până acum, cu surprize și schimbări frecvente de direcție, fără stabilitate și siguranță. Și oricât de pesimist ar suna, este de fapt o mare șansă pentru noi toți să ne întărim credința în puterea noastră creatoare, în Dumnezeul din noi, în viață și în tot ce este.

Alice Panțâru