Presiunea fericirii
Despre fericire s-a scris si s-a vorbit mult, asa ca nu o sa procedez si eu la fel la randul meu. Desi e subiectiva, fiecare om stie in adancul lui cand e fericit si cand nu, chiar daca rareori recunoaste adevarul despre el insusi.
Momentan sunt multi predicatori ai fericirii si oamenii ajung sa creada ca fericirea e o stare continua de beatitudine, in timp ce daca esti nefericit e ca un fel de efect negativ pentru starile tale de ignoranta. Fiecare stare, indiferent de natura ei, are un mesaj despre tine si are nevoie sa fie recunoscuta. Si ce daca te simti ca naiba? Inceteaza sa te mai lupti cu starea respectiva si ii vei intelege rolul…
Societatea, in special prin mass-media, impune modele de oameni fericiti, asa-zisii oameni „de succes”, modele la care „se pune botul” si care fac din cei ce vor sa le urmeze niste oameni zbuciumati si frustrati ca nu reusesc si ei.
Dar pentru ca zbuciumul si frustrarea nu trebuie expuse, acestea vor fi bine ascunse in spatele obiectelor de lux sau in spatele unor vorbe pompoase si comportamente ipocrite. Ce mai conteaza ca lucrurile nu stau asa, te-ai straduit atat de mult sa construiesti o imagine, incat ai ajuns si tu sa crezi povestea pe care ai creat-o in jurul ei.
Mimezi fericirea in timp ce in interiorul tau o voce urla dupa libertatea de a fi…tu insuti.
Nimic nu e mai dureros pentru sufletul unui om decat sa incerce sa fie ceea ce nu este…
Nimic nu e mai dureros decat sa te lupti cu frustrarile tale si cu nefericirea ta.
Nimic nu e mai dureros pentru sufletul tau decat sa te creada surd…caci ori de cate ori iti vorbeste, il reduci la tacere ca pe un aparat de radio.
Putini sunt cei care reusesc sa vada dincolo de aparente si inteleg ca fericirea nu e ceea ce te fac altii sa crezi ca e. Astfel de oameni decid sa-si urmeze propria cale si sa aiba incredere in vocea lor interioara.
Dar pana acolo parcurg si ei un drum…un drum plin de lectii care le arata ca ceea ce au cautat atata vreme nu se afla „acolo undeva”, ci sub nasul lor.
Un drum care le arata ca fara onestitate si renuntare la masti nu vor ajunge niciodata sa-si gaseasca cu adevarat calea lor.
Un drum care le arata ca daca vrei sa traiesti viata la adevarata intensitate, e nevoie sa renunti sa te mai comporti ca un mort in viata.
Un drum care care iti arata ca daca vrei mai multa calitate in viata, e nevoie sa faci loc, sa faci curat, sa renunti la ceea ce sufletul tau iti cere sa o faci. O pasare nu va putea zbura daca aripile-i sunt impovarate…
Orice renuntare creeaza mai mult spatiu in care vei simti ca poti in sfarsit sa respiri cu adevarat. Iar acolo unde este spatiu, presiunea dispare. Tu alegi sa fii precum pestele in acvariu sau precum pestele care inoata in largul oceanului…
Renunta la lupta, la presiune…respira! Iti auzi bataile inimii?
Adela Haru
Imagine: www.citehr.com