Previziuni astrologice pentru această perioadă. Proces de echilibrare și calibrare fără precedent

Se pare că ne pregătim nu numai de echinocţiul de toamnă dar că fiecare dintre noi trece printr-un proces de echilibrare şi calibrare fără precedent. Nu mai poate exista nimic care nu ne este necesar, iar ceea ce ne-a dezechilibrat va disparea din viaţa noastră, chiar dacă într-un mod destul de dur sau neaşteptat.

De fapt toate aceste semnale au fost recepţionate cu ceva timp în urmă, doar că fiecare a amânat rezolvarea tensiunilor sau echilibrarea atmosferei. Acum se intervine din exterior, căci dezechilibrul de pe planeta noastră este maxim şi trebuie redresat.

Primul pas ar fi să cerem claritate atunci când avem nevoie de asigurare şi îndrumare. Doar că, trebuie să ştim că o primim împreună cu o imagine clară a tot ceea ce ne-a reţinut sau ne-a stat în cale. Aşa cum se întâmplă cu toate aspectele realităţii noastre, putem vedea unde am acţionat din frica sau din îndoială şi putem vedea tot ceea ce am refuzat sau nu am putut vedea înainte. Claritatea ne permite să vedem dincolo de propriile iluzii şi ne aduce mai aproape de adevăr. Problema este daca suntem pregătiţi sa facem asta.

Dacă ne uităm la configuraţiile astrale ne sare în ochi Piramida de apă dintre asteroizii Chiron, Ceres şi Vesta în conjuncţie şi Junona. Această configuraţie aduce cumva evenimente prin care să înţelegem exact ceea ce este valoros atât din punct de vedere concret, material, cât şi spiritual. Ceres care ne aduce eficienţa necesară pentru toate acestea, dar şi profunzimea cu care putem privi lucrurile. Ne putem face ordine în finanţe, ne putem programa cheltuielile şi investiţiile, organizându-ne activităţile curente şi agenda de lucru.

În schimb în plan relaţional nu funcţionăm prea bine, Junona în semnul Racului este protectoare, controlând cu o privire autoritară toate acţiunile; Chiron în Peşti ne spune că suntem destul de focalizaţi asupra idealurilor noastre şi ni se pare că nimeni nu se ridică la înălţimea aşteptărilor pe care le avem. În acest fel ratăm sigur nenumăratele momente când ne bucurăm de toată grija şi atenţia celor care ne iubesc, dar mai ales a lui Dumnezeu. Şi aici îmi vine în minte o scenă duioasă. Unul dintre copiii mei îşi dorea un cadou de Crăciun, fata mea, care atunci când era mică dorea o anume păpuşă Barbie, pe care nu am găsit-o, luându-i în schimb o alta. În dimineaţa de Crăciun a despachetat cu multă febrilitate cadourile, căutând singurul dar pe care-l întrevăzuse în minte. Dacă a lipsit acel obiect, copilul meu a plâns s-a supărat, a protestat, plecând dezamăgită de lângă pomul de Crăciun. În urmă, toate cadourile rămân părăsite şi neapreciate. De câte ori se iveşte acest copil bosumflat şi răsfăţat în întâlnirile noastre cotidiene cu viaţa? Câte cadouri n-am lăsat zăcând sub pomii de Crăciun din trecutul nostru? Câte daruri au rămas nedespachetate pentru că nu le-am remarcat? Astăzi este momentul să înţelegem că nu viaţa ne dezamăgeşte, de vină este chiar mintea noastră.

Pe de altă parte Chiron se află în configuraţie de yod cu Jupiter şi Pallas, el poziţionându-se în vârf; cumva se pare că toţi asteroizii lucrează, ceea ce mi îmi pare ca un fel de reconstrucţie, ca şi cum părţi din noi separate se întregesc, printr-un miraculos proces de vindecare. Ceea ce este însă pradoxal este că noi nu lăsăm acea Mână nevăzută să facă intervenţiile necesare pentru a fi împliniţi şi deplini, crezând că numai ceea ce ne lipseşte sau mai bine spus credem că ne lipseşte, este ceea ce ne împlineşte şi ne întregeşte. Toate aceste reparaţii se fac la niveluri extrem de profunde ale fiinţei noastre, ele făcând retuşuri grele, aducând în actualitate evenimente pe care nu le-am înţeles sau acceptat, împlinindu-ne sufletul prin descoperirea micilor gesturi sau atenţii simple.

Toată această atmosferă seamănă mult cu pregătirile febrile de dinaintea unei nunţi, când totul trebuie făcut într-un timp determinat, cu o cantitate determinată de resurse, dar totul trebuind să iasă perfect. Atunci, nimic nu ni se pare dificil, nimic nu ni se pare imposibil şi tot greul şi oboseala dispar. Mirii sunt în centru atenţiei, ei trebui să refacă unitatea - ansamblul perfect, pe care fiecare, în sufletul său îl năzuieşte, pentru că aduce complementaritatea. Aşa şi acum, sunt pregătiri febrile, greu de oprit, necesare, pentru ca noi să devenim perfecţi şi frumoşi, compleţi şi desăvârşiţi.

Chiron, aflat în centrul aceste frumoase configuraţii, este propulsatorul, şi se află la jumătatea zodiei Peştilor, în forţa şi puterea ei, acolo nu există altceva decât spirit vindecător. Este un moment important căci el defineşte viaţa netrăită în sensul luptei cu fantomele trecutului, eliberarea de karmă prin confruntarea cu ea, fiind inevitabilă eliberarea de tot ceea ce ne împiedică să evoluăm spiritual. Probabil că această energie subtilă este resimţită de toată lumea de ceva vrem, doar că în luna septembrie va deveni extrem de concretă, acţionând efectiv, indiferent dacă suntem sau nu conştienţi de asta. De aceea la nivel subtil prim mesaje extraordinare, prin vise, semne, întâmplări, oameni sau chiar miracole, totul este să le observăm şi să le lăsăm să se manifeste pentru a se realiza evoluţia personală. Nimic altceva nu se va putea realiza în această perioadă, pentru fiecare dintre noi. Este absolut necesară echilibrarea şi împlinirea, prin înţelegere, a destinului.

Putem avea revelaţii, calităţile extrasenzoriale sunt foarte bune, avem intuiţie şi inspiraţie. De aceea este important să ţinem cont de presentimente, să fim creativi şi înţelegători cu semenii noştri. Este o perioadă cu multe tensiuni interioare, dacă au rămas treburi neîncepute să ne concentrăm asupra lor pentru a asigura fluxul pe care ni l-am propus. Direcţionarea gândurilor trebuie să fie neapărat pozitivă, pentru că ele vor lucra asupra evenimentelor ulterioare. Pot avea loc foarte multe evenimente care analizate cu atenţie pot deschide ulterior un nou capitol al cunoaşterii de sine.

Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în puteri, nici mai mult nici mai puţin. Nu trebuie să uitaţi însă că randamentul nu poate fi întotdeauna acelaşi. Tot ce există în jurul nostru este viu şi se transformă tot timpul; la fel, randamentul nostru maxim poate fi uneori la cote foarte înalte, iar alteori nu va fi cel aşteptat. Atunci când ne trezim proaspăt şi energizat dimineaţa, randamentul nostru va fi superior celui de seară, când suntem obosiţi. Maximul nostru va fi diferi atunci când suntem sănătoşi de cel când suntem bolnavi.

Indiferent de calitatea faptelor dumneavoastră, urmăriţi să faceţi tot ce vă stă în puteri. Cel care exagerează cu faptele sale, depăşindu-şi puterile fireşti, îşi suprasolicită corpul şi acţionează astfel împotriva sa. Dacă faceţi însă mai puţin decât vă stă în puteri, vă veţi supune astfel frustrărilor, incriminării interioare, vinovăţiei şi regretelor.

De aceea, faceţi tot ceea ce vă stă în puteri – în toate împrejurările vieţii. Nu contează dacă sunteţi bolnav sau obosit, dacă veţi face întotdeauna ceea ce vă stă în puteri nu va mai exista nici o modalitate prin care să vă simţiţi vinovat. Şi dacă nu vă veţi simţi vinovat, nu va mai exista nici o modalitate de a suferi de remuşcări şi autopedepsire.

Atunci când eşti obişnuit să acţionezi cu eficienţă maximă, eşti predispus către acţiune, pentru simplul motiv că iubeşti acţiunea, nu pentru că aştepţi o recompensă. Cei mai mulţi oameni fac exact opusul: ei acţionează, ce-i drept, dar numai pentru că aşteaptă o recompensă, şi de aceea nu se bucură de acţiune. Şi acesta este motivul pentru care nu dau randament maxim.

Pe de altă parte, dacă acţionaţi doar din plăcerea acţiunii, fără a aştepta vreo recompensă, veţi descoperi că vă puteţi bucura de orice acţiune veţi face. Recompensa va veni dar nu veţi mai fi ataşat de ea. Este posibil chiar să primiţi mai mult decât v-aţi fi imaginat singur că ar putea fi recompensa. Dacă ne place ceea ce facem, dacă acţionăm întotdeauna dând tot ce este mai bun în noi, atunci înseamnă că ne bucurăm cu adevărat de viaţă. Ne distrăm, nu ne plictisim, nu suntem frustraţi.

Atunci când acţionezi la maximum, înveţi să te accepţi pe tine însuţi. Dar trebuie să fii conştient şi să înveţi din greşelile tale. A învăţa din greşeli înseamnă a practica, a privi cu sinceritate rezultatele, dar mai ales a acţiona neîncetat. Acest gen de acţiune amplifică continuu gradul de conştientizare.

Acţiunea făcută cu pasiune nu este resimţită ca o muncă, deoarece te bucuri de orice ai face.

Acţiunea înseamnă să trăieşti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vieţii. Inactivitatea înseamnă să stai în faţa televizorului în fiecare zi, ani şi ani l arând, deoarece te temi să fii viu şi să-ţi asumi riscul de a exprima ceea ce eşti cu adevărat. Fără acţiune, orice idee va rămâne abstractă şi nu va exista nici o manifestare, nici un rezultat şi nici o recompensă.

Un bun exemplu pentru a ilustra acest lucru este povestea lui Forrest Gump (film american, laureat cu premiul Oscar). Acest personaj ciudat nu a avut idei măreţe, dar a acţionat în permanenţă. A fost tot timpul fericit deoarece a acţionat întotdeauna cu dăruire, indiferent de ce făcea. A fost şi recompensat din plin, dar tocmai pentru că nu a aşteptat să fie recompensat deloc. A acţiona înseamnă să fii viu. Aceasta nu înseamnă să-ţi impui visul tău în faţa altcuiva, căci orice om are dreptul de a-şi exprima visele în egală măsură.

A acţiona cu maximum de intensitate este o obişnuinţă pe care orice om ar trebui să o cultive. Eu acţionez cu eficienţă maximă în tot ceea ce fac şi în tot ceea ce simt. Acţiunea dăruită a devenit un ritual în viaţa mea, tocmai pentru că am făcut această alegere. Am făcut din orice acţiune un ritual şi întotdeauna îmi consacru toate puterile acţiunilor mele. Un simplu duş este un ritual pentru mine, căci prin această acţiune îi spun corpului meu cât de mult îl iubesc. Simt şi mă bucur de apa care curge pe corpul meu.

Să spui nu când vrei să spui nu, şi da când vrei să fii spui da. Ai dreptul să fii tu însuţi. Poţi fi tu doar atunci când acţionezi dând tot ce este mai bun în tine. Pentru aceasta nu este nevoie de mari viziuni filozofice. Nu este nevoie nici de acceptarea celorlalţi.

Dacă vă veţi implica cu dăruire în acţiunile dumneavoastră, mereu şi mereu, veţi deveni un adevărat maestru al transformării. Maestrul se naşte din practică.

sursa: fragment preluat din „Cele patru legăminte. Cartea înţelepciunii toltece”, Don Miguel Ruiz

Gabriela Apostol

Sursa articol: www.mirabilys-magazin.ro