Probleme şi soluţii

Oamenilor le place să aibă probleme. Nu le-am crea continuu dacă nu ne-ar place acest lucru. De îndată ce rezolvăm o problemă, găsim o alta care să o înlocuiască. Este un joc şi un ciclu pe care îl cunoaştem prea bine. De fapt, am devenit atât de buni la a juca această rutină, încât am uitat că mai există şi alte posibilităţi.

Problemele hrănesc conversaţiile care au loc în mintea noastră. Sunteţi atât de obişnuiţi cu agitaţia şi cu debaterile interioare pe care vi le oferă o problemă. Această pălăvrăgeală şi zgomotul sunt atât de constante, încât nu ne ştim fără ele. Când ne luăm rămas-bun într-un final de la o problemă, mintea noastră se va odihni, însă lipsa de zgomot o va face să se simtă inconfortabil. Se plictiseşte. Şi apoi spune “următoarea problemă, vă rog”. Iar noi o oferim cu plăcere, pentru ca mintea să rămână ocupată şi fericită.

Mintea creşte odată cu problemele. Îi place agitaţia pentru că aceasta a fost învăţată să facă. Ea merge în baza sa de date şi spune: “Ok, cum o să ne descurcăm cu această problemă?” În orice caz, ea spune “Este ca şi data trecută” sau “Este ca şi atunci când mi-au făcut cutare sau cutare” şi aşa mai departe. Aşadar, noi nu doar îi oferim minţii noastre problema în sine, ci îi permitem acesteia să se aşeze ca un strat peste experienţele, credinţele şi aşteptările noastre.

Astfel, noi intrăm într-un haos intern şi ne agităm şi ne învârtim în aceste straturi. Aducem un nor peste centrul problemei, iar acesta ne îndepărtează de claritatea şi spaţiul de care avem nevoie pentru a crea o soluţie. Întregul proces a devenit adictiv. Adicţia provine din procesul devenit familiar şi din frica de a pătrunde în necunoscutul care implică o cale nouă, în care regulile şi jocul nu sunt încă definite.

Adicţia provine de asemenea, din rolurile pe care le jucăm atunci când avem probleme. Suntem victime sau martiri şi aceste roluri ne servesc foarte bine. Noi construim aceste roluri în straturile de prejudecăţi şi aşteptări pe care mintea le aşează peste problema de bază. Aceste roluri ne oferă toate scuzele necesare pentru a nu trăi viaţa din plin şi a nu ne bucura de ea. Ele ne oferă scuzele şi îndoielile care ne ţin departe de a urma propriile pasiuni şi vise. Noi ne permitem să trăim o viaţă mai puţin decât la maximum, iar acest lucru în sine creează probleme. Aşa că ciclul continuă.

Aşadar, poţi să îţi oferi o nouă perspectivă? Poţi să îţi permiţi o cale nouă? Eşti gata să trăieşti viaţa din plin, ca şi un creator, în loc să fii o victimă a circumstanţelor sau un martir al unei cauze?

Iată care este noua perspectivă – tu nu ai de fapt probleme, tu doar nu ai soluţiile. În loc să îţi foloseşti timpul şi energia agitându-te cu o problemă, caută să creezi o soluţie. Mintea ta va avea nevoie de un timp până să se obişnuiască cu calea cea nouă, dar ea îţi va fi recunoscătoare. Mintea ta va deveni mai eficientă întrucât nu mai iroseşte timpul agitându-se cu o problemă. Ea va fi mai liberă să te ajute să creezi cu claritate şi o energie pozitivă.

Marisa Calvi şi Kuthumi Lal Singh

Sursa: Voi Nu Aveţi Probleme, Ci Sunteţi Doar Plictisiţi! - Editura BCC

Imagine: http://1.bp.blogspot.com