Procesul visatului

Fiecare fiinţă visează în fiecare noapte. Există multe dovezi care indică faptul că şi animalele o fac, dar în cazul de faţă ne interesează oamenii. Chiar dacă nu îţi poţi aminti nici un vis pe care l-ai avut vreodată, aceasta nu înseamnă că nu visezi. Înseamnă doar că nu îţi aminteşti ce visezi.

Faptul că fiecare visează este cunoscut de multă vreme de cei care studiază ştiinţele esoterice şi, la rândul lor, cercetătorii ştiinţifici au dovedit şi ei aceasta în laborator. Potrivit acestor studii, se ştie acum că oamenii visează în anumite perioade ale nopţii, în mod ciclic, şi că există două tipuri distincte de vise. Unul reprezintă visul „direct" care reflectă activităţile desfăşurate de noi în starea de veghe, fără distorsiuni. Celălalt tip de vis este mai lung, mai viu şi pare să rupă toate regulile timpului, spaţiului şi logicii. Chiar din cauza acestui tip de vise, la modul general, visele au fost adeseori considerate ca ireale şi fără importanţă.

Cercetările au arătat fără putinţă de tăgadă că omul trebuie să viseze - este vital pentru sănătatea noastră fizică şi mentală. Când, în mod experimental, oamenii au fost privaţi de vise pentru o anumită perioadă de timp, au visat şi mai mult când au fost lăsaţi apoi să doarmă încontinuu, ca şi cum ar fi recuperat ceea ce pierduseră. Dacă visarea este întreruptă pentru perioade mai lungi, oamenii încep să viseze în stare de trezie, situaţie în care visele sunt numite halucinaţii.

De fapt, noi toţi visăm tot timpul. Nu mă refer acum la ideea că această viaţă exterioară nu este decât un vis, deşi ar putea constitui o idee foarte bună şi este susţinută de anumite tradiţii spirituale. Ceea ce vreau să spun este că visele - experienţe interioare atât „directe", cât şi străine - intervin tot timpul chiar în conştiinţa noastră trează, normală. Mulţi oameni au fost învăţaţi să nu acorde atenţie acestor vise.

Dacă stai liniştit, închizi ochii şi te „uiţi" la ce se întâmplă cu tine, este foarte posibil să constaţi că vei trece printr-un vis, chiar dacă eşti treaz. Se poate întâmpla imediat sau poate dura ceva timp, în funcţie de starea ta şi în funcţie de condiţiile anterioare. Dar cu siguranţă vei visa. Există motive întemeiate să credem că apariţia frecventă a „visului în stare trează, a reveriei" va slăbi nevoia pentru „vis în stare de somn".

Thomas Edison, de exemplu, obişnuia să aţipească aproape de şaptesprezece ori pe zi şi avea nevoie de numai trei ore de somn pe noapte. El nu aţipea ca să doarmă, sau ca să se odihnească, ci aţipea intenţionat ca să viseze.

În timpul zilei, Sinele conştient este mai mult sau mai puţin sub control şi această dimensiune psihică este percepută prin informaţiile senzoriale trecute prin subconştientul nostru. Când dormim, subconştientul nostru încetează treptat să furnizeze informaţii din această dimensiune şi începe să prelucreze date din altă dimensiune. Această altă dimensiune nu are aceleaşi proprietăţi cu dimensiunea cu care suntem noi obişnuiţi. De notat că mintea conştientă este total dependentă de subconştient pentru prelucrarea datelor experienţei. Pentru ca subconştientul să prelucreze date, trebuie să folosească propriul său limbaj al simbolurilor universale, precum şi amintiri ale experienţelor cunoscute.

Adesea numai reprezentarea visului este aceea pe care noi o primim şi nu experienţa în sine. Din acest motiv atâtea vise par ilogice din punctul nostru de vedere. Dacă vrem să descoperim semnificaţia viselor, trebuie să învăţam să interpretăm limbajul subconştientului.

Serge Kahili King

Sursa: Stăpânul conştiinţei - Editura Kamala

Imagine:http://www.world-of-lucid-dreaming.com