Propriul potențial
Ceea ce limitează existența cel mai mult este concentrat în gândul eu, iar acesta se ascunde în acțiunea ce- l însoțește: eu vrea, eu știe, eu are, eu.. etc.
Eul este limitat la ceea ce cunoaște, nimeni nu va acționa altfel decât în virtutea unei informații dobândite prin propria experiență, ceea ce face ca viziunea acestuia să fie limitată la propria dimensiune iar această dimensiune devine lupa prin care viața este percepută și înțeleasă.
Astfel existența, deși este vie, mereu proaspătă, curată, inocentă și senină, este percepută printr- o bulă repetitivă fapt ce generează suferința. Eul suferă de propria acțiune, de propriile proiecții, de propria cunoaștere, de posesii fie că le are sau nu, iar în final ajunge să sufere de propria existență.
Eul nu trebuie înțeles, disecat, ori evaluat, tot ceea ce este necesar este observarea.
Simpla observare a eului creează potențial.
Potențialul uman este fabulos, conștientizarea acestui fapt se revelează imediat ce lupa eului a fost complet deconspirată. Treptat viața se revelează în toată splendoarea sa, existența se armonizează, bucuria de a trăi inundă ființa, transformând viața celor apropiați și nu numai.
Revelarea este inclusivă, eul devenind o unealtă prin intermediul căreia viața se exprimă liberă de condiționările anterioare. Tot ceea ce a fost anterior restrictiv poartă cu sine potențial revelator, eul devenind astfel sursa valurilor de înțelegere asupra existenței, acesta fiind cel mai important potențial al eului.
Florin Dragos Minculescu