Puterea în artă
Muzica este forma de artă care ne umezeşte ochii cel mai uşor, inspirându-ne să atingem culmi de iubire şi creativitate. Am observat deja că longevitatea pare să fie un corolar al asocierii cu câmpurile de atracţie ale muzicii clasice, indiferent dacă această asociere este în calitate de interpret, dirijor sau compozitor. Adesea, muzica clasică demonstrează modele de putere inerente extrem de înalte.
Dar, dintre toate artele, cea mai tangibilă şi mai influentă în vieţile oamenilor de pretutindeni este arhitectura. Noi mergem la cumpărături, la serviciu şi căutăm să ne distrăm în clădiri; astfel – pentru că influenţa sa constituie fundalul atâtor activităţi umane – până şi forma structurii merită cea mai mare atenţie.
Dintre toate operele arhitectonice ale lumii, marile catedrale suscită un sentiment special de veneraţie. Între toate celelalte forme arhitecturale, modelele lor energetice calibrează la un nivel maxim. Acest lucru pare a fi rezultatul câtorva factori. Experienţa pe care o încercăm în faţa unei catedrale poate combina simultan o serie de arte: muzica, sculptura, pictura, proiectarea în spaţiu. Mai mult, aceste edificii sunt dedicate Divinului; ceea ce este creat în numele Creatorului este aliniat la cele mai înalte modele de atracţie cu putinţă. O catedrală nu numai că inspiră, dar şi unifică, învaţă, simbolizează şi serveşte tot ceea ce este nobil în om.
Totuşi, o arhitectură frumoasă nu trebuie să fie în mod necesar costisitoare şi nici nu presupune neapărat realizări la o scală mare. Există puţine alte aşezări arhitecturale mai încântătoare decât micile căsuţe irlandeze de la ţară, una mai amuzantă şi mai pitorească decât alta. În multe locuinţe tradiţionale, un simţ înnascut pentru estetic permite existenţa unor forme elegante de frumuseţe şi simplitate.
Edificiile publice bine realizate vorbesc cu o autenticitate istorică ce provine atât din frumuseţea liniilor cât şi din utilitatea lor. Funcţionalitatea şi frumuseţea sunt impresionant alăturate în marile staţii ale metroului din Rusia şi în designul multor clădiri din peisajul arhitectonic modern al Canadei. Culturile vechi par să fi cunoscut întotdeauna latura practică a frumosului, ca şi faptul că pericolul principal se ascunde în aceea că tot ceea ce este proiectat fără gust şi frumuseţe este destinat unei deteriorări rapide. O vecinătate urâtă din punct de vedere arhitectural devine parte a unui feedback de distrugeri şi violenţă; proiectele urbanistice neglijente şi dezumanizate ale ghetourilor moderne îşi manifestă modelele lor slabe de putere ca pe o matrice a distrugerii, violenţei şi crimei – deşi trebuie reamintit că, în funcţie de modelul de atracţie la care ne aliniem, pauperitatea ghetoului poate fi o scuză pentru depravare şi corupţie sau, dimpotrivă, poate sta la baza inspiraţiei de a ne ridica deasupra acestora. (Nu e vorba atât de mediul în care trăim, ci de atitudinea noastră faţă de acesta, atitudine care este, de altfel, factorul determinant al înfrângerii sau victoriei noastre).
Graţia este expresia puterii sensibilităţii estetice; întotdeauna manifestarea puterii implică graţie, indiferent că aceasta din urmă se manifestă în frumuseţea linei sau a stilului de expresie. Noi asociem graţia cu eleganţa, rafinamentul şi economia de efort. Ne minunăm în faţa graţiei atletului olimpic, după cum, la fel de bine, contemplarea unei arcade gotice ne înalţă. Modelele de putere caracterizate de graţie recunosc şi sprijină viaţa, respectă şi susţin demnitatea celorlalţi; graţia este un aspect al iubirii necondiţionate. De asemenea, graţia implică generozitate – nu neapărat o generozitate materială, ci generozitate a spiritului, ca de exemplu disponibilitatea de a aduce mulţumiri sau de a recunoaşte importanţa celorlalţi în vieţile noastre. Graţia este asociată cu modestia şi cu smerenia. Puterea nu are nevoie să se împăuneze, în timp ce forţa trebuie întotdeauna să facă acest lucru, deoarece ea generează îndoială de sine. Marii artişti sunt îndatoritori pentru puterea lor, oricare ar fi expresia acesteia, pentru că ei ştiu că această putere este un dar primit întru binele omenirii, care aduce cu sine şi responsabilitate pentru ceilalţi.
Frumuseţea s-a exprimat – de-a lungul timpului şi în diferitele culturi – în atât de multe forme, încât avem motive suficiente şi temeinice pentru a afirma că esteticul constituie una dintre cele mai subiective facultăţi umane; frumuseţea depinde de ochiul celui care o contemplă. Ar trebui să notăm, totuşi, că singurul aspect supus diferitelor modificări e vehiculul frumuseţii, forma în care e percepută frumuseţea, esenţa acesteia rămânând mereu aceeaşi, neschimbătoare. Este interesant că oamenii dotaţi cu o conştiinţă avansată sunt capabili să vadă frumuseţe în toate formele. Pentru ei, nu numai că tot ce înseamnă viaţă este sacru, dar toate formele acesteia exprimă frumuseţea.
David R. Hawkins
Sursa: Putere vs. Forţă – Editura Cartea Daath
Imagine: www.oceansbridge.com