Raţiunea şi credinţa
Concluzia la care am ajuns este că raţiunea şi credinţa nu sunt duşmani instinctivi. Ele au fost înverşunate să acţioneze una împotriva celeilalte într-o manieră aproape ireconciliabilă de nevoia noastră omenească de certitudini şi de „a avea dreptate”. Noi ne forţăm să facem alegeri şi apărăm una din modalităţile prin care putem cunoaşte lumea în detrimentul celeilalte. Ştiu foarte bine (din experienţă personală) că raţiunea şi credinţa se pot ciocni şi pot da naştere la tensiuni inconfortabile, căci mă confrunt tot timpul cu astfel de situaţii.
Acest studiu m-a forţat însă să ajung la concluzia că cele mai multe conflicte şi cea mai mare anxietate sunt create de teama noastră de incertitudine şi de a nu avea dreptate. În realitate, noi avem nevoie simultan de credinţă şi de raţiune pentru a da sens acestei lumi a incertitudinilor. Nu-ţi pot spune de câte ori am auzit expresiile a avea credinţă şi credinţa mea în interviurile pe care le-am luat oamenilor care trăiesc din toată inima.
La început am crezut că aceştia înţeleg prin credinţă faptul că „există o explicaţie pentru orice situaţie”. Personal, accept mai greu acest lucru, căci nu mă simt confortabil să îl asociez pe Dumnezeu (sau credinţa, ori spiritualitatea) cu o tragedie, spre exemplu. Atunci când cineva spune „există o explicaţie pentru orice situaţie”, este aproape ca şi cum ar înlocui certitudinea cu credinţa. Mi-am dat însă rapid seama că pentru aceşti oameni, credinţa înseamnă cu totul altceva.
Iată cum am ajuns să definesc eu cuvântul credinţă pornind de la interviurile pe care le-am făcut în cadrul studiului meu: Credinţa este un spaţiu al misterului în care ne găsim curajul de a crede în ceea ce nu putem vedea şi tăria de a ne elibera de teama noastră în faţa incertitudinii. Un alt lucru pe care l-am descoperit a fost că nu este întotdeauna adevărat că oamenii de ştiinţă refuză să accepte credinţa, iar cei religioşi acceptă necondiţionat incertitudinea. Multe forme de fundamentalism şi de extremism se datorează tocmai alegerii certitudinii în locul credinţei.
Îmi place următorul citat preluat din opera teologului Richard Rohr: „Prietenii mei oameni de ştiinţă au creat concepte precum "principiile incertitudinii" şi găurile negre. Ei trăiesc în ipotezele şi teoriile lor imaginare. În schimb, foarte mulţi oameni religioşi insistă să primească răspunsuri care să fie întotdeauna adevărate. Nouă ne plac concluziile definitive şi claritatea, după care ne credem ‚credincioşi’! Ceea ce mi se pare ciudat este faptul că
cuvântul ‚credinţă’ a ajuns să însemne exact opusul lui”.
Credinţa este esenţială atunci când luăm decizia de a trăi şi de a iubi din toată inima într-o lume în care majoritatea oamenilor îşi doresc asigurări înainte de a-şi asuma riscul de a se simţi vulnerabili şi de a fi răniţi. A spune: „De acum înainte mă voi angrena din toată inima în viaţa mea” înseamnă a crede fără a vedea.
Dr. Brene Brown
Sursa: Darurile imperfecţiunii - ADEVAR DIVIN
Imagine:www.josh.org