Recâştigaţi-vă stima de sine

Ca fiinţe omeneşti, suntem cu toţii măreţi prin natura noastră. Avem abilitatea de a depăşi obstacolele, de a avea realizări semnificative, de a ne cinsti cele mai importante valori personale, de a găsi fericirea şi a contribui la binele celorlalţi prin darurile noastre speciale, unice. Pe scurt, ne putem asuma responsabilitatea de a ne făuri o existenţă la parametri optimi.

Din păcate, trecând prin schimbările aduse de viaţă, deseori pierdem din vedere toate acestea. De la naştere, pe tot parcursul vieţii, întâlnim nenumărate experienţe care pot fie să ne sporească stima faţă de noi înşine, fie să o erodeze. Procesul de diminuare a respectului de sine începe de la o simplă observaţie că n-am fost la înălţime într-o anumită împrejurare.

Ne judecăm şi descoperim că suntem diferiţi de alţii şi într-un anume fel deficienţi. Ajungem la concluzia că nu suntem potriviţi pentru ceva ce vrem să facem. De aici încolo, viaţa decurge conform aşteptărilor noastre, iar acestea au legătură directă cu ceea ce simţim despre noi – fie suntem demni de toate lucrurile bune pe care viaţa ni le poate oferi, fie merităm să trecem prin dureri şi suferinţe, pentru că ne lipseşte valoarea.

Când judecata faţă de noi înşine este aspră, ne micşorăm dramatic capacitatea de a ne considera vrednici de iubire şi de a atrage succesul şi belşugul pe care lumea le rezervă celor mai valoroşi dintre noi. Când ne bazăm acţiunile pe credinţa că ne lipseşte calitatea necesară pentru a merita să avem relaţii valoroase, belşug material şi fericire, declanşăm exact acele situaţii de care ne temem cel mai tare: odată cu descreşterea insidioasă a respectului de sine, ne trezim incapabili de a ne dirija viaţa şi situaţia materială într-un mod productiv. Se instalează resemnarea – un fel de rugină a spiritului, care îl distruge.

Acesta este factorul care asigură perpetuarea unui cerc vicios: considerându-ne lipsiţi de merite, obţinem rezultate în concordanţă cu această aşteptare, care ne întăresc sentimentul de nevrednicie. Cu cât stima de sine se diminuează, cu atât scade şi probabilitatea să acţionă m în aşa fel încât să generăm reacţii pozitive din partea celorlalţi, care să ne permită să ne recuperăm stima faţă de noi înşine.

Pentru a inversa sensul acestui proces al îndoielii de sine, soluţia rezidă  în modul de interpretare a lucrurilor pe care le spun sau le fac alţii, astfel încât să  ne confere mai multă forţă , în loc să  le acordăm semnificaţii negative, care să  ne scoată  în evidenţă  tot felul de defecte şi să  ne alimenteze sentimentele de inadecvare, căpătaţi abilitatea de a distinge faptele de interpretările lor.

Ni se întâmplă mult prea des să confundăm spusele sau faptele altora cu semnificaţia pe care le-o atribuim noi înşine. Cei care suferă în urma diminuării respectului de sine au o tendinţă  mai pronunţată  să  găsească  sensuri negative evenimentelor întâlnite în viaţă . Semnificaţia pe care o atribui acestor situaţii are propriile conotaţii negative, chiar dacă la baza lor nu a existat niciodată o asemenea intenţie. Interpretările nocive antrenează  imediat supărarea, tristeţea sau frica – emoţii care devin repede familiare şi induc un fals sentiment de siguranţă .

Deşi detestăm să ne simţim mânioşi, trişti sau înfricoşaţi, continuăm să elaborăm explicaţii ale evenimentelor care ne induc aceste stări de spirit. Continuăm să  confundăm faptele cu interpretările. Cu cât emoţiile devin mai puternice, cu atât sporeşte şi tendinţa de a atribui conotaţii greşite situaţiilor respective. Iar cu cât procedăm mai des astfel, cu atât respectul faţă de propria persoană se erodează .

Îmbucurător este faptul că oricine poate deprinde obiceiul de a ataşa semnificaţii pozitive sau neutre  unor cuvinte sau fapte, înlocuind implicaţiile negative tipice. Primul pas necesită dezvoltarea abilităţii de a distinge faptele de interpretările pe care le atribuim faptelor. Este o chestiune deosebit de utilă mai ales în perioadele de stres şi supărare, în prezenţa unor sentimente de mânie, tristeţe sau frică. Aceste sentimente, ca nişte flamuri roşii, ne avertizează că  facem o confuzie între fapte şi interpretările lor, atrăgând comentarii interioare negative care ne diminuează  respectul faţă  de noi înşine.

Joe Vitale

Sursa: Manual pentru viaţă - Editura Meteor Press

Imagine: http://adventuresinwisdom.com