Relatiile profunde nu sunt pentru cei slabi de inger
In cheile genelor se zice ca relatiile profunde nu sunt pentru cei slabi de inger. Ele contin un potential urias de transformare pentru ca scot la suprafata ce e mai bun, dar si ce e mai rau in noi. Sa ramai deschis in fata universului atat de diferit al celuilalt, iti forteaza puternic limitele deseori. Sa fii constient de propriile inchideri si de tepii de aparare cu care, la randul tau, ranesti uneori, asta da sinceritate cu sine. Sa fii dispus sa intelegi ca, prin partener, universul iti pune in fata o oglinda si sa stii ca poti schimba in orice clipa enorm de multe in relatie si la partener, pe cat de multe esti dispus sa schimbi la tine, asta da responsabilitate.
Relatiile ne sunt profesori de alchimie personala. Nu exista alt loc in care sa fi fost nevoita sa ma observ mai mult, sa ma fi transformat si sa-mi fi extins limitele mai mult decat in relatia de cuplu!
Aproape zilnic subiectul relatiilor intra in cabinet, cu diferite probleme, cele mai multe datorate "celuilalt". Nu merita sa scapam de iluzia relatiei perfecte si in schimb sa privim direct in fata, mai atent, la ceea ce am creat chiar noi in relatia noastra de cuplu?
Imi amintesc de o discutie din formare, pe tema relatiilor, nu chiar 100% gluma: lucrurile nu sunt niciodata ce par a fi in relatiile de cuplu, partenerul aparent "bun" e deseori cel "rau" in realitate, si invers.
"Ce loc mai bun de a porni pe un asemenea drum decat in relatie cu persoana pe care o iubesc cel mai mult, a carei inima am deschis-o si care, la randul ei, mi-a deschis mie inima de atatea ori? Aici, cu ea, mi-am vazut toti ingerii si demonii ridicandu-se dinaintea mea. Am incercat sa gasesc izbavire si am dat gres si am descoperit comori ascunde acolo unde ma asteptam mai putin. Am fugit terorizat si am fost, la randul meu, teroristul. mi-am blestemat partenera si m-am prabusit alaturi de ea, recunoscator. M-a uluit adevarul vorbelor ei si inselaciunea din propria mea inima. Mi-am imaginat-o fiindu-mi dusman si am ajuns sa o cunosc drept prietenul meu cel mai bun. Am dansat si ne-am jucat, si am plans impreuna pana in ore tarzii din noapte." - John Welwood, autorul meu de suflet pe tema psihologiei relatiilor de cuplu.
Monica Borș