Schemele emoţionale în relaţii

Unul dintre marile paradoxuri ale schemelor noastre de inadaptare constă în puterea lor de a ne apropia de acei parteneri care le vor declanşa. Această predispoziţie este extrem de puternică în cazul unor tipare precum privaţiunea, abandonul, neîncrederea şi imposibilitatea de a fi iubit. Intr-adevăr, uneori simţim o puternică atracţie romantică faţă de o persoană care apasă aceste butoane emoţionale. Adesea, cel mai atrăgător iubit poartă o amprentă emoţională similară cu aceea a părintelui care se află la rădăcina schemei.

Tiparele sunt uşor de recunoscut. Oamenii care au schema privaţiunii se pot simţi atraşi de parteneri rezervaţi, aroganţi, detaşaţi sau reci. În cazul celor care au dezvoltat schema abandonului, atracţia se manifestă adesea faţă de parteneri care nu sunt disponibili sau nu sunt de încredere. Abandonul poate lua mai multe forme, de pildă, faptul că partenerul se află la o distanţă oarecare, călătoriile constante pe care le face, munca de noapte sau implicarea într-o altă relaţie.

Cei care au schema subjugării pot gravita către o relaţie pasivă cu parteneri care îşi impun propriile dorinţe, opinii şi moduri de a face lucrurile. În cazul schemei neîncrederii, oamenii sunt foarte adesea atraşi de un partener care nu prezintă încredere, care încearcă să manipuleze sau care este agresiv din punct de vedere emoţional, fizic sau sexual.
Iar în cazul imposibilităţii de a fi iubit, o relaţie cu o persoană distantă sau indisponibilă face imposibilă intimitatea, care ar putea duce la descoperirea propriului defect imaginar. O relaţie cu un partener critic sau rezervat poate de asemena să aibă o notă familiară, aproape confortabilă.

De ce se manifestă aceste atracţii stranii? Schemele stimulează ceva asemănător procesului numit de Freud repetiţie compulsivă, caz în care oamenii simt atracţia irezistibilă de a recrea în relaţiile adulte acele tipare care au modelat schema în copilărie.

Există mai multe motive pentru acest paradox. De exemplu, unul dintre motive este acela că aceste relaţii au ceva familiar, ceva de-acasă, în ciuda suferinţei pe care o implică; de data aceasta sperăm să putem schimba lucrurile. Un alt motiv este acela că aceste relaţii repetă lucruri cu care persoana care are schema a învăţat să rămînă în contact în copilărie, astfel încat ele par motivante.În cele din urmă, există speranţa că de data aceasta lucrurile vor fi diferite şi că relaţia va avea un efect reparator. În această nouă relaţie, persoana privată va primi îngrijirea şi atenţia de care are atîta nevoie; de data aceasta, femeia agresată va găsi un bărbat de încredere. Cel puţin aceasta este speranţa principală.

Intr-adevăr, terapeuţii matrimoniali au subliniat că tocmai acest proces se desfăşoară întro relaţie sănătoasă. Într-o anumită măsură, fiecare partener acţionează în aşa fel încît să repare schemele celuilalt. Odată ce aceste nevoi fundamentale sunt satisfăcute, pasiunea trezită de atracţia iniţială a schemei se poate şterge, în vreme ce legătura de iubire şi înţelegere se întăreşte. Aşadar, potenţialul unei relaţii depinde de măsura în care ambii parteneri contribuie la vindecarea rănilor emoţionale din trecut ale celuilalt.

Nu e de mirare, deci, că schemele par extrem de active în relaţiile noastre cele mai apropiate, prin raportare la tot ceea ce înseamnă viaţa noastră. Din moment ce atat de mulţi dintre noi venim în relaţii cu propriile scheme — de fapt, se pare că într-o oarecare măsură sîntem atraşi către un anumit partener pentru că ne declanşează o schemă sau două —, astfel de relaţii reprezintă un teren extrem de fertil pentru recunoaşterea şi modificarea reacţiilor provocate de scheme.

Atunci cînd lucrurile pot — dar şi cînd nu pot — fi rezolvate Atunci cînd schemele sînt activate, e ca şi cum ar ieşi din ascunzătoare pentru a se dezvălui în toate detaliile. Dacă partenerii sunt motivaţi şi dispuşi să participe, aceste momente pot fi considerate o oportunitate de a avea acces la funcţionarea internă a unei scheme — acces care ar putea să nu fie posibil atunci cînd ele sînt ascunse în siguranţă şi neactivate.

Din această perspectivă, activarea unei scheme într-o relatie apropiată poate fi privită într-o lumină favorabilă. Dar totul depinde de felul în care folosim aceşti stimuli ai schemelor: ca să investigăm schema pentru a o putea contracara sau ca să îi dăm mai multă forţă, îndepărtandu-ne de ea şi reacţionand aşa cum ne dictează convingerile ei deformate. Prima abordare deschide o uşă către libertate, pe cand a doua nu face decat să încurajeze şi să menţină tiparele distructive, blocandu-le.

Tara Bennett Goleman

Sursa: Alchimia emoţională - Editura Curtea Veche