Schimbarea direcţiei în viaţă

În cartea sa, Actualizări, Stewart Emery prezintă un model excelent al schimbării direcţiei în viaţă, pe care l-a creat în timp ce călătorea cu un mic avion către Hono­lulu, având loc lângă pilot. Cu această ocazie, el a obser­vat o consolă, iar pilotul i-a explicat că este vorba de un sistem de ghidare inerţială. Scopul lui este să menţină avionul în limita a 1.000 de yarzi în raport cu pista aero­portului din Hawaii în ultimele cinci minute ale ateriză­rii.

Ori de câte ori avionul deviază de la curs, sistemul îl corectează. Pilotul i-a explicat lui Emery că vor sosi la timp în Hawaii chiar dacă „au avut un curs deviat 90% din timp”. Emery a preluat ideea şi a creat urmă­torul model: „Calea pe care mergem din locul în care ne aflăm către cel în care dorim să ajungem începe cu o eroare pe care o corectăm. Corecţia se dovedeşte o nouă eroare, pe care o corectăm din nou, dar şi această corec­ţie se dovedeşte tot o eroare, pe care o corectăm şi de această dată.

Practic, singurele momente în care ne aflăm efectiv pe curs sunt intersecţiile acestei linii în zigzag cu adevărata cale.” Pornind de la această analogie, consta­tăm că secretul constă în a nu ne face probleme legate de luarea unei decizii greşite, ci a învăţa când trebuie să corectăm aceste greşeli! Există multe indicii interioare care ne ajută să ne dăm seama când a sosit timpul să aplicăm o corecţie. Cele mai evidente sunt confuzia şi insatisfacţia.

Ironia sorţii face ca oamenii să considere aceste stări negative, nu pozi­tive. Ştiu că pare greu de acceptat, dar orice supărare în viaţa de zi cu zi este benefică, întrucât îţi spune că ai deviat de la cursul corect şi că trebuie să aplici o corecţie pentru a reveni pe el. Cu alte cuvinte, confuzia şi insatis­facţia îţi spun că te-ai rătăcit şi că (după cum mi-a spus odată o prietenă): „Dacă nu îţi schimbi direcţia, rişti să ajungi la capătul actualului drum!”

Durerea fizică poate fi privită cu uşurinţă ca fiind benefică, chiar dacă este neconfortabilă. Ea reprezintă un simptom evident că ceva nu funcţionează cum tre­buie în organismul nostru. Spre exemplu, o durere în partea dreaptă a corpului îţi poate salva viaţa, semnalân­du-ţi o apendicită. Dacă nu îi acorzi nicio atenţie, rişti să mori.

În mod similar, durerea mentală reprezintă şi ea o „binecuvântare”, căci îţi spune că ceva nu este în regulă cu viaţa pe care o duci. Ea reprezintă un semn că trebuie să corectezi ceva în viaţa ta, indiferent dacă este vorba de felul în care gândeşti despre lume sau despre ceea ce faci efectiv în această lume. Durerea nu face altceva decât să îţi transmită mesajul: „Hei, nu eşti pe calea cea bună!”

Cea mai bună modalitate de a descoperi cum să te întorci pe calea cea bună este procesul de explorare cu ajutorul cărţilor de dezvoltare personală, al seminarelor, prietenilor, grupurilor de sprijin, terapiei sau al oricărui alt instrument care ţi se pare adecvat în momentul respectiv. Atât timp cât vei căuta un ajutor în mediul exterior, acesta îţi va fi oferit. Reţine: „Când adeptul este pregătit, maestrul apare.”

Dacă nu faci decât să îţi protejezi cursul pe care ai apucat-o, nu vei fi niciodată pregătit. Vei devia tot timpul de la el şi nu vei ajunge niciodată la destinaţie. Pe de altă parte, dacă eşti conştient în permanenţă de indiciile care îţi semnalează că „a sosit timpul să introduci o corecţie”, vei sfârşi întotdeauna prin a ajunge exact acolo unde doreşti, sau cel puţin în imediata apropiere.

Dr. Susan Jeffers

Sursa: Acceptă-ţi teama, dar nu te lăsa inhibat de ea – Editura ADEVAR DIVIN

Imagine:genev ievemagazine.com